Părinții îl critică pe pastor pentru propria lor neglijență. — Vă stricați fiii și fiicele prin propriul exemplu și propriile reguli laxe și, în ciuda acestei lipse de educație din cămin, vă așteptați ca pastorul să contracareze influența comportamentului vostru zilnic și să ajungă la rezultatul excelent de a le forma inimile și viețile pentru virtute și evlavie. După ce pastorul a făcut tot ce a putut pentru biserică, mustrând cu credincioșie și dragoste, disciplinând cu răbdare și rugându-se arzător pentru a câștiga și a mântui sufletul, în caz de nereușită, părinții îl învinovățesc adeseori pentru faptul că nu au copii convertiți, când s-ar putea ca aceasta să se datoreze propriei lor neglijențe. Povara apasă asupra părinților; oare își vor asuma ei lucrarea pe care Dumnezeu le-a încredințat-o și o vor îndeplini cu credincioșie? Oare se vor strădui ei, cu umilință, răbdare și perseverență, să ajungă ei înșiși la standardul acesta înalt și să-și înalțe și copiii odată cu ei? — AH 188. LP 163.1
Pentru a-i converti pe tineri, pastorii au nevoie de ajutorul părinților lor. — Mulți par să creadă că declinul din biserică și tot mai prezenta dragoste de plăceri se datorează lipsei de lucrare pastorală. Într-adevăr, biserica ar trebui să aibă conducători și pastori credincioși. Aceștia ar trebui să lucreze stăruitor pentru tinerii care nu s-au predat lui Hristos și pentru alții care, deși au numele trecute în registrul bisericii, sunt fără evlavie și fără Hristos. Dar, oricât de bine și de conștiincios și-ar face pastorii lucrarea, rezultatele vor fi mici dacă părinții își vor neglija rolul. Lipsa puterii din biserică se datorează lipsei de creștinism din viața de cămin. Cât timp părinții nu-și asumă rolul așa cum ar trebui, va fi dificil să îi conștientizezi pe tineri cu privire la datoria lor. Dacă în cămin domnește religia, ea va fi adusă și în biserică. Părinții care-și fac lucrarea pentru Dumnezeu sunt o putere spre bine. Atunci când își țin în frâu copiii și îi încurajează, crescându-i în mustrarea și învățătura Domnului, ei sunt o binecuvântare pentru zona în care locuiesc. Iar biserica este întărită de lucrarea lor credincioasă. — CG 550. LP 163.2
Unii părinți sunt activi în lucrarea lor creștină din afara căminului, în timp ce copiii lor sunt străini de Mântuitorul. — Sunt părinți care tânjesc să lucreze în vreun câmp misionar extern; mulți sunt activi în lucrarea lor creștină din afara căminului, în timp ce copiii lor sunt străini de Mântuitorul și de dragostea Lui. Mulți părinți își abandonează misiunea de a-și câștiga copiii la Hristos în seama pastorului sau a instructorului de la Școala de Sabat, dar, făcând așa, ei își neglijează propria responsabilitate dată de Dumnezeu. Educarea și formarea copiilor ca adevărați creștini sunt cel mai înalt serviciu pe care părinții I-l pot aduce lui Dumnezeu. Este o lucrare care cere eforturi răbdătoare, conștiincioase și perseverente, eforturi de-o viață întreagă. Neglijând această datorie, ne dovedim administratori necredincioși. Dumnezeu nu va accepta nicio scuză pentru o astfel de neglijență. — COL 195. LP 163.3
Pastorii și membrii ar trebui să îi secondeze pe părinți în eforturile lor. — Membrii bisericii trebuie să aibă o grijă specială pentru mieii turmei, exercitând orice influență care le stă în putere pentru a câștiga dragostea copiilor și a-i lega de adevăr. Atât ei, cât și pastorii ar trebui să-i secondeze pe părinți în eforturile lor de a-i conduce pe copii pe căi sigure. Domnul cheamă tineri, căci vrea să facă din ei ajutoarele Sale, care să slujească sub steagul Său. — AH 358, 359. LP 163.4
Părinții care au succes ar trebui să aibă grijă și de alți tineri din biserică. — Creștinii manifestă un interes profund pentru copiii de lângă ei care, prin ispitele subtile ale dușmanului, sunt gata să piară. Tați și mame, dacă v-ați păzit copiii de uneltirile vrăjmașului, căutați în jurul vostru copii care nu au parte de o asemenea grijă și încercați să le mântuiți sufletele! — OHC 121. LP 163.5