[249] Faptul că Dumnezeu S-a arătat în felul acesta, în trup omenesc, este cu adevărat o taină și, fără ajutorul Duhului Sfânt, nu putem spera să înțelegem subiectul acesta. Lecția cea mai umilitoare pe care omul trebuie să o învețe este lecția nimicniciei înțelepciunii omenești și a nesăbuinței de a încerca să-L descopere pe Dumnezeu doar prin eforturile proprii. El poate să-și exercite până la maximum capacitățile intelectuale, poate să aibă ceea ce lumea numește o educație superioară, și totuși poate să rămână un neștiutor în ochii lui Dumnezeu. Filosofii din vechime s-au îngâmfat cu înțelepciunea lor, dar cât a cântărit aceasta în balanța lui Dumnezeu? Solomon a fost foarte învățat, dar înțelepciunea lui a fost o nebunie, pentru că nu a cunoscut felul în care trebuia să-și păstreze independența morală, să fie liber de păcat și să aibă puterea unui caracter modelat după chipul divin. Solomon ne-a spus ce a descoperit în urma cercetării lui, a eforturilor lui istovitoare și a căutării lui perseverente. El declară că înțelepciunea lui este întru totul o deșertăciune. SAa 121.5
Cei din lume nu L-au cunoscut pe Dumnezeu prin intermediul înțelepciunii. Felul în care au evaluat caracterul divin, cunoașterea deficitară a atributelor Sale nu au lărgit și nu au extins concepțiile lor intelectuale. Mintea lor nu a fost înnobilată prin conformarea cu voința divină, ci au intrat în idolatria cea mai grosolană. „S-au fălit că sunt înțelepți și au înnebunit; și au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare și târâtoare” (Romani 1,22.23). Aceasta este valoarea tuturor pretențiilor și a cunoștințelor obținute fără Hristos. SAa 121.6
„Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”, declară Domnul Hristos: „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14,6). Domnul Hristos este înzestrat cu puterea de a le da viață tuturor făpturilor create. „După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi și el prin Mine.” „Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață” (Ioan 6,57.63). Domnul Hristos nu Se referă aici la învățătura Sa, ci la persoana Sa, la divinitatea caracterului Său. „Adevărat, adevărat vă spun”, [250] zice El din nou, „că vine ceasul, și acum a și venit, când cei morți vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și cei ce-l vor asculta vor învia. Căci după cum Tatăl are viața în Sine, tot așa a dat și Fiului să aibă viața în Sine. Și I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului” (Ioan 5,25-27). SAa 121.7