Dumnezeu și Hristos au cunoscut de la început apostazia lui Satana și căderea lui Adam prin puterea amăgitoare a marelui apostat. Planul de Mântuire a fost alcătuit pentru a răscumpăra neamul omenesc căzut și pentru a-i da o nouă șansă. Domnul Hristos a fost desemnat ca mijlocitor încă de la creațiune, stabilit din veșnicie să fie Înlocuitorul și Garantul nostru. Înainte să fi fost făcută lumea, s-a plănuit ca divinitatea lui Hristos să fie înveșmântată în natura omenească. El spune: „Mi-ai pregătit un trup” (Evrei 10,5). Totuși El nu a venit în trup omenesc decât la împlinirea vremii. Atunci, El a venit în lumea noastră ca un copil, în Betleem. SAa 121.8
Nimănui dintre cei născuți în lume, nici chiar celor mai talentați dintre copiii lui Dumnezeu, nu li s-a acordat vreodată o asemenea demonstrare a bucuriei, cum a fost aceea cu care a fost întâmpinat Copilul născut în Betleem. Îngerii lui Dumnezeu I-au cântat laude pe dealurile și câmpiile Betleemului. „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte”, au cântat ei, „și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui” (Luca 2,14). Oh, dacă familia omenească din zilele noastre ar putea să recunoască acest cântec! Declarația făcută atunci, nota cântată atunci, tonul care a fost dat vor răsuna tot mai tare, se vor extinde până la sfârșitul timpului și vor fi auzite până la marginile pământului. Este slava lui Dumnezeu, este pacea pe pământ, este bunăvoința Sa față de oameni. Când Soarele Neprihănirii Se va înălța cu vindecarea pe aripile Sale, cântecul care a început pe dealurile Betleemului va fi repetat de vocea unei mari mulțimi, ca vuietul unor ape multe, zicând: „Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărățească” (Apocalipsa 19,6). SAa 121.9
Prin ascultarea de toate poruncile lui Dumnezeu, Domnul Hristos a săvârșit răscumpărarea oamenilor. Acest lucru nu s-a făcut prin renunțarea la natura divină, ci prin preluarea naturii omenești. [251] În felul acesta, Domnul Hristos i-a dat omenirii viața care vine de la El. Lucrarea de răscumpărare este aceea de a aduce omenirea în Hristos, de a aduce neamul omenesc să fie una cu Divinitatea. Domnul Hristos a luat natura omenească pentru ca omul să poată fi una cu El, după cum El este una cu Tatăl, așa încât Dumnezeu să-l poată iubi pe om așa cum Îl iubește pe Singurul Său Fiu, pentru ca oamenii să poată fi părtași ai naturii divine și să fie desăvârșiți în El. SAa 122.1
Duhul Sfânt, care vine de la Singurul Fiu al lui Dumnezeu, unește făptura omenească, trup, suflet și spirit, cu natura divină desăvârșită a lui Hristos. Unirea aceasta este reprezentată de unirea dintre viță și mlădițe. Omul limitat este unit cu natura omenească a lui Hristos. Prin credință, natura omenească este adusă la un numitor comun cu natura lui Hristos. Noi suntem făcuți una cu Dumnezeu, în Hristos. SAa 122.2