[75] Dragă soră,
Ai afirmat cu privire la mine că „unii pretind, printre altele, că suprimarea scrierilor tale anterioare este un act de necinste”. Binevoiesc aceia care spun astfel de lucruri să prezinte o dovadă în sprijinul afirmațiilor lor? Știu că lucrul acesta a fost repetat adesea, dar nu a fost dovedit. „Ei pretind că, în mărturiile tale inițiale, în volumul 1, pe care ei le-au păstrat, tu declari cu claritate că ți-au fost arătate ziua și ceasul celei de a doua veniri a lui Hristos. Argumentul lor este că această declarație a ta nu va rezista verificării Bibliei, deoarece Hristos Însuși afirmă că nimeni nu știe ziua și ceasul, nici chiar îngerii lui Dumnezeu. (…)” SAa 31.6
În prima mea carte vei găsi o singură declarație cu privire la ziua și ceasul venirii lui Hristos, pe care am făcut-o după trecerea datei stabilite în 1844. Ea se află în Early Writings, paginile 11, 27 și 145, 146. 16Ediția actuală, pag. 15, 34 și 285. Toate se referă la anunțul care va fi făcut chiar înainte de cea de a doua venire a lui Hristos. SAa 31.7
Dacă vei ajunge la pagina 145 și vei citi de la începutul capitolului, vei vedea că afirmațiile făcute se referă la vocea lui Dumnezeu, care îi va elibera pe sfinți în timpul de strâmtorare. Te rog să obții cartea aceasta, dacă nu o ai, și să citești declarațiile scrise acolo. Ele sunt exact la fel ca acelea tipărite în primul articol publicat. „Cerul s-a deschis și s-a închis și s-a cutremurat”. „Munții tremurau ca o trestie în vânt și aruncau stânci colțuroase pretutindeni în jur. Iar când a spus ziua și ceasul venirii lui Isus și a rostit legământul cel veșnic făcut cu poporul Său, Dumnezeu rostea o propoziție, apoi Se oprea, în timp ce cuvintele se rostogoleau pe pământ.” SAa 31.8
Aceasta este o parte a paragrafului. Declarațiile din paginile 11 și 27 se referă la același timp. Ele conțin tot ce am spus vreodată cu privire la o dată precisă a venirii Domnului. [76] Eu nu am nici cea mai vagă cunoaștere a acestei date spuse de vocea lui Dumnezeu. Am auzit care a fost ceasul proclamat, dar nu mi-am mai amintit după ce am ieșit din viziune. Evenimentele care au trecut prin fața ochilor mei erau de un interes atât de cutremurător și de solemn, încât nu există niciun limbaj potrivit pentru a le descrie. Toate au constituit o realitate vie pentru mine, deoarece imediat după scena aceasta a apărut marele nor alb, pe care ședea Fiul Omului. — Scrisoarea 38, 1888 SAa 31.9