Chiar din adolescență, Domnul a considerat că este potrivit să-mi descopere slava cerurilor. Am fost luată la cer, în viziune, iar îngerul mi-a spus: „Privește!” Am privit spre lume și era cuprinsă de un întuneric dens. Când am văzut întunericul acesta, agonia pe care am simțit-o a fost de nedescris. SAa 31.10
Din nou, mi-a fost adresat cuvântul: „Privește!” M-am uitat din nou spre pământ și am început să văd mici lumini, ca niște stele presărate pretutindeni în întuneric, iar apoi am văzut cum apărea încă o lumină și încă o lumină și, astfel, în întunericul acesta moral, luminile asemănătoare stelelor se înmulțeau. Îngerul a zis: „Aceștia sunt cei ce cred în Domnul Isus Hristos și ascultă cuvintele Sale. Ei sunt lumina lumii și, dacă nu ar fi luminile acestea, pedepsele lui Dumnezeu ar cădea imediat peste călcătorii Legii Sale.” Apoi, am văzut cum aceste mici lumini ajungeau tot mai puternice, strălucind de la est la vest și de la nord la sud și luminând întreaga lume. Uneori, una dintre lumini începea să slăbească, iar altele se stingeau și, de fiecare dată când se întâmpla așa, în cer era tristețe și plâns. Unele dintre lumini ajungeau tot mai strălucitoare, iar strălucirea lor străbătea până departe și multe alte lumini li se alăturau. Atunci în cer era bucurie. Am văzut că razele de lumină veneau direct de la Isus pentru a forma aceste lumini prețioase în lume. — Slujitorii Evangheliei, pag. 378-379 (ediția 1892) SAa 31.11