Trebuie să avem o credință veritabilă. Încă mai înțelegem cu greu realitatea adevărului. Noi credem numai pe jumătate Cuvântul lui Dumnezeu. Omul pune în practică toată credința pe care o are. În ciuda faptului că semnele timpului se împlinesc în lumea întreagă, credința în venirea Domnului a ajuns să fie tot mai slabă. Avertizările care trebuie să fie vestite sunt clare, distincte și sigure. Având în vedere pericolul în care se află sufletul nostru, este necesar să cunoaștem condițiile stabilite mai dinainte pe care trebuie să le îndeplinim ca să lucrăm pentru mântuirea noastră, amintindu-ne că Dumnezeu este acela care lucrează în noi atât voința, cât și îndeplinirea, după bunul Său plac. SAa 41.9
Nu ne va fi de folos să plutim duși de val, călăuziți de tradiție și de idei false, arogante. Suntem numiți conlucrători cu Dumnezeu. Să ne ridicăm și să luminăm! Nu este timp de pierdut în controverse. Aceia care cunosc adevărul, așa cum este el în Isus, trebuie să ajungă acum uniți în sentimente și scopuri.Toate neînțelegerile trebuie să fie înlăturate. Membrii trebuie să lucreze uniți, sub conducerea Marelui Cap al bisericii. SAa 41.10
Aceia care cunosc adevărul trebuie să se ridice și să strălucească. „Strigă în gura mare, nu te opri! Înalță-ți glasul ca o trâmbiță!” (Isaia 58,1). Încetați să deformați adevărul. Sufletul să strige după ajutorul care vine de la Dumnezeul cel viu. Încetați să așteptați ajutorul care vine de la omul trecător. Dacă vă deschideți ușa inimii pentru El, Mângâietorul va veni la voi. „Astfel, fiindcă avem un Mare-Preot însemnat, care a străbătut cerurile — pe Isus, Fiul lui Dumnezeu — să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare-Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care, în toate lucrurile, a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie” (Evrei 4,14-16). — Manuscrisul 51, 1901 SAa 42.1