Se spune într-un mod clar că Satana lucrează în copiii neascultării, nu numai prin faptul că are acces la mintea lor, ci prin faptul că se folosește de influența lor conștientă și inconștientă pentru a-i atrage și pe alții la aceeași neascultare. Dacă îngerii răi au o asemenea putere asupra copiilor oamenilor aflați în starea lor de neascultare, cu cât mai mare este puterea pe care o au îngerii buni asupra acelora care se străduiesc să fie ascultători! Când ne punem încrederea în Isus Hristos, exercitând ascultarea care duce la neprihănire, îngerii lui Dumnezeu lucrează în inima noastră, pentru a ne ajuta să ajungem la această neprihănire. (…) SAa 43.1
Îngerii au venit și I-au slujit Domnului nostru în pustia ispitirii. Îngerii din cer au fost cu El în toată perioada în care a fost expus atacurilor slujitorilor lui Satana. Aceste atacuri au fost mai aspre decât cele prin care a trecut vreodată omul. Totul a fost pus în joc pentru familia omenească. În conflictul acesta, Domnul Hristos nu a folosit nici măcar propriile cuvinte. El a depins de ce „este scris” (Matei 4,4). În conflictul acesta, natura omenească a Domnului Hristos a fost supusă unei solicitări pe care niciunul dintre noi nu o va cunoaște vreodată. Prințul vieții și prințul întunericului s-au confruntat într-un conflict îngrozitor, dar Satana nu a fost în stare să câștige nici cel mai mic avantaj în cuvinte sau fapte. [95] Acestea au fost ispite reale, nu doar niște ispite contrafăcute. Domnul Hristos „a fost ispitit în ceea ce a suferit” (Evrei 2,18). Îngerii din cer au fost prezenți cu ocazia aceea și au ținut stindardul ridicat, pentru ca Satana să nu își depășească granițele și să copleșească natura omenească a lui Hristos. SAa 43.2
În ultima ispită, Satana I-a prezentat Domnului Hristos perspectiva de a câștiga întreaga lume cu toată slava ei, dacă i Se va închina lui — el pretindea că a fost trimis de Dumnezeu. Atunci, Domnul Hristos a trebuit să-i poruncească. A trebuit să-Și exercite autoritatea mai presus de slujitorii satanici. Divinitatea a străfulgerat prin natura omenească, iar Satana a fost respins categoric. „«Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. «Căci este scris: Domnului, Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești»” (Matei 4,10). SAa 43.3
A fost destul. Satana nu a putut să meargă mai departe. Îngerii I-au slujit Mântuitorului. Ei I-au adus mâncare. Nicio minte omenească nu poate să cuprindă intensitatea acestui conflict. Binele întregii familii omenești și al lui Hristos Însuși a fost în joc. O singură acceptare din partea lui Hristos, un singur cuvânt de concesie și Satana ar fi pretins că lumea este a lui și astfel ar fi ajuns sub stăpânirea prințului puterii întunericului, așa cum presupunea el. Atunci, lui Hristos I s-a arătat un înger din ceruri, deoarece lupta încetase. Puterea omenească a fost pe punctul de a se prăbuși. Totuși cerul întreg a intonat cântecul biruinței veșnice. SAa 43.4
În luptele lor cu Satana, membrii familiei omenești au tot ajutorul pe care l-a avut Domnul Hristos. Oamenii pot să fie mai mult decât biruitori prin Acela care i-a iubit și Și-a dat viața pentru ei. „Căci ați fost cumpărați cu un preț” (1 Corinteni 6,20). Și cu ce preț! În natura Sa omenească, Fiul lui Dumnezeu S-a luptat cu aceleași ispite nemiloase și aparent copleșitoare de care sunt asaltați oamenii — ispita de a-și îngădui pofta, de a se aventura cu aroganță acolo unde nu i-a condus Dumnezeu și de a se închina dumnezeului lumii acesteia, sacrificând o fericire veșnică pentru plăcerile fascinante ale vieții acesteia. Fiecare va fi ispitit, dar Cuvântul declară că nu vom fi ispitiți peste capacitatea noastră de a suporta. Noi putem să ne împotrivim și să îl înfrângem pe vrăjmaș. SAa 43.5