Cuvinte de mângâiere adresate unei mame la moartea copilului ei
Când îmi relatezi experiența ta la moartea copilului și felul cum te-ai plecat în rugăciune, supunându-ți voința față de voința Tatălui tău ceresc, lăsând problema în mâinile Sale, inima mea de mamă este mișcată. Am trecut printr-o experiență asemănătoare cu aceea prin care tocmai ai trecut tu. SA2 145.3
Fiul meu cel mai mare a fost lovit de boală la vârsta de șaisprezece ani. Situația lui a fost considerată critică, iar el ne-a chemat lângă patul de suferință și a spus: „Tată, mamă, va fi greu pentru voi să vă despărțiți de fiul vostru cel mai mare. Dacă Domnul consideră că este potrivit să îmi cruțe viața, voi fi mulțumit pentru voi. Dacă este spre binele meu și spre slava Numelui Său ca viața mea să se încheie acum, voi spune: Pentru sufletul meu este bine. Tată, du-te singur, mamă, du-te singură și rugați-vă. Apoi, veți primi un răspuns în conformitate cu voia Mântuitorului meu, pe care Îl iubim, și voi, și eu.” Lui i-a fost teamă că, dacă ne vom ruga împreună, compătimirea noastră se va întări și vom cere ceva ce nu va fi cel mai bun lucru pe care să ni-l acorde Domnul. SA2 145.4
Am îndeplinit cererea lui și rugăciunile noastre au fost asemănătoare în fiecare punct cu rugăciunile pe care le-ai înălțat tu. Nu am primit nicio dovadă că fiul nostru se va vindeca. El a murit, punându-și toată încrederea în Isus, Mântuitorul nostru. Moartea lui a fost o mare lovitură pentru noi, dar a fost o biruință chiar și în moarte, pentru că viața lui a fost ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. SA2 145.5
Înainte de moartea băiatului meu mai mare, copilul meu cel mic s-a îmbolnăvit grav. Ne-am rugat și am crezut că Domnul îl va cruța pe copilul nostru drag, dar am închis ochii lui în moarte și l-am depus la odihnă în Isus, până când Dătătorul vieții va [259] veni să-i trezească pe iubiții Săi prețioși la o nemurire plină de slavă. SA2 146.1
Apoi, mi-a fost luat soțul, slujitorul credincios al lui Hristos, care a stat alături de mine timp de treizeci și șase de ani, iar eu am fost lăsată să lucrez singură. Nu mai am lacrimi de vărsat pe mormântul lui. Dar cât de mult îmi lipsește! Cât de mult doresc sfaturile și cuvintele lui înțelepte! Cât de mult doresc să aud rugăciunile lui împletindu-se cu rugăciunile mele pentru lumină și călăuzire, pentru înțelepciunea de a ști cum să plănuiesc și să îndeplinesc lucrarea! SA2 146.2
Dar Domnul a fost Sfătuitorul meu, iar Domnul îți va da și ție harul de a suporta doliul. SA2 146.3
Te întrebi cu privire la mântuirea micuțului tău. Cuvintele lui Hristos sunt răspunsul: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți; căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca ei” (Luca 18,16). SA2 146.4
Adu-ți aminte de profeția: „Așa vorbește Domnul: Un țipăt se aude la Rama, plângeri și lacrimi amare: Rahela își plânge copiii și nu vrea să se mângâie pentru copiii ei… Așa vorbește Domnul: Oprește-ți plânsul, oprește-ți lacrimile din ochi; căci truda îți va fi răsplătită, zice Domnul; ei se vor întoarce iarăși din țara vrăjmașului. Este nădejde pentru urmașii tăi, zice Domnul; copiii tăi se vor întoarce în ținutul lor!” (Ieremia 31,15-17) SA2 146.5
Făgăduința aceasta îți este făcută ție. Poți să fii mângâiată și să te încrezi în Domnul. Domnul m-a învățat adesea că mulți micuți trebuie să fie depuși în mormânt înainte de timpul de necaz. Îi vom vedea pe copiii noștri din nou. Îi vom întâlni din nou și îi vom recunoaște în curțile cerești. Pune-ți încrederea în Domnul și nu-ți fie teamă! — Scrisoarea 196, 1899 SA2 146.6