Rânduri scrise la moartea copilului surorii gemene a lui Ellen G. White
Speranțele noastre cele mai dragi sunt adesea spulberate aici. Cei iubiți ai noștri ne sunt luați de moarte. Le închidem ochii, îi depunem în mormânt și îi lăsăm departe de privirile noastre. [260] Totuși nădejdea ne înviorează sufletul. Nu suntem despărțiți pentru totdeauna, ci îi vom întâlni pe cei dragi ai noștri care dorm în Isus. Ei vor veni din nou din țara vrăjmașului. Dătătorul vieții vine. Mii de îngeri sfinți Îl însoțesc pe cale. El nimicește legăturile morții, rupe lanțurile mormântului, iar robii cei prețioși ies afară sănătoși și cu o frumusețe nemuritoare. SA2 146.7
Când ies nemuritori din paturile lor de țărână, copilașii zboară imediat în brațele mamelor lor. Ei se întâlnesc din nou pentru a nu se mai despărți niciodată. Însă, mulți dintre micuți nu au nicio mamă acolo. Ascultăm așteptând în zadar cântecul fermecător, de triumf, al mamei. Îngerii îi iau pe copilașii fără mamă și îi conduc la pomul vieții. SA2 146.8
Isus pune cercul auriu de lumină, coroana, pe capetele lor mici. Facă Domnul ca scumpa mamă a Evei să fie acolo, pentru ca aripile ei mici să se poată strânge în îmbrățișarea fericită a mamei ei. — The Youth’s Instructor, aprilie 1858 SA2 146.9