Dragă frate,
M-am întristat când am auzit de hotărârea ta, dar am avut motive să mă aștept la ea. Este un timp când Dumnezeu îi pune la încercare pe cei din poporul Său. Tot ce poate fi zguduit va fi zguduit. Vor rezista numai acele suflete care sunt înrădăcinate în Stânca veacurilor. Aceia care se bazează pe propria inteligență și nu rămân fără încetare în Hristos vor fi supuși la schimbări de felul aceasta. Dacă credința ta a fost bazată pe oameni, atunci putem să ne așteptăm la asemenea rezultate. SA2 90.1
Totuși, dacă ai hotărât să rupi orice legătură cu noi, ca popor, am să-ți adresez o cerere pentru binele tău și pentru Numele lui Hristos: Stai departe de cei din poporul nostru, nu-i vizita și nu vorbi în mijlocul lor despre îndoielile și întunericul tău. Satana tresaltă de bucurie pentru faptul că ai ieșit de sub [163] steagul lui Dumnezeu și stai sub steagul lui. El vede în tine un om din care poate să facă un mijloc valoros pentru zidirea împărăției lui. Tu ai început să mergi tocmai pe calea pe care m-am așteptat că vei merge dacă vei ceda ispitei. SA2 90.2
Tu ai avut întotdeauna o dorință după putere, după popularitate, iar acesta este unul dintre motivele pentru care ai ajuns în poziția pe care o ai acum. Totuși te rog să îți păstrezi pentru tine îndoielile, întrebările și scepticismul. Oamenii au avut încredere în tine, considerând că ai un caracter mai ferm și mai statornic decât ai avut înainte. Ei au crezut că ești un bărbat puternic, iar când dai glas gândurilor și simțămintelor tale negre, Satana stă pregătit să facă în așa fel încât caracterul amăgitor al acestor gânduri și simțăminte să fie atât de puternic, încât multe suflete să fie amăgite și pierdute prin influența unui singur suflet care a ales mai degrabă întunericul decât lumina și care s-a încumetat să se așeze de partea lui Satana, în rândurile vrăjmașului. SA2 90.3
Tu ai dorit să fii prea mult, să faci paradă și zgomot în lume și, ca urmare, soarele tău va apune cu siguranță în întuneric. În fiecare zi, vei suferi o pierdere veșnică. Copilul de școală care chiulește de la ore crede că își păcălește părintele și profesorul, dar cine suferă pierderea cea mai mare? Oare nu el însuși? Oare nu se păcălește și nu se amăgește pe sine însuși, lipsindu-se de cunoștința pe care ar putea să o aibă? Dumnezeu dorește să ajungem plini de succes în copierea exemplului lui Hristos în faptele bune, dar tu te păcălești, cultivi un simțământ care îți va mușca și otrăvi sufletul spre propria ruină. Tu te păcălești cu privire la lucruri de o importanță veșnică, lipsindu-ți sufletul de bogăția cunoașterii plinătății lui Hristos. Ambiția ta s-a înălțat mult și nu va accepta nimic mai puțin decât înălțarea de sine. Tu nu te cunoști pe tine însuți. Întotdeauna ai avut nevoie de o inimă smerită. SA2 90.4