Ce fel de viață a trăit Domnul Hristos? Când a lucrat ca tâmplar, ascunzând față de lume secretul cel mare al misiunii Sale divine, El Și-a îndeplinit lucrarea, ca model al omului, tot așa de sigur [164] ca atunci când a pășit pe valurile înspumate ale Mării Galileei, când i-a readus pe morți la viață sau când a murit pe cruce ca jertfă pentru om, ca să poată ridica întregul neam omenesc la o viață nouă și desăvârșită. Domnul Isus a locuit mult timp în Nazaret, fără a fi cunoscut sau onorat, pentru ca lecția dată prin exemplul Său să le arate oamenilor cât de aproape pot să fie de Dumnezeu în umblarea lor, chiar și pe căile obișnuite ale vieții de zi cu zi. Cât de umilitoare, cât de aspră și de fără pretenții a fost această coborâre a Maiestății cerului, ca să poată fi făcut una cu noi! El a atras simpatia tuturor inimilor, arătându-Se în stare să simpatizeze cu toți. Bărbații din Nazaret au întrebat cuprinși de îndoieli: „Nu este acesta tâmplarul” (Marcu 6,3), fiul lui Iosif și al Mariei? SA2 91.1
Cerul și pământul nu sunt mai departe unul de altul astăzi, decât atunci când oamenii obișnuiți, cu ocupații obișnuite, s-au întâlnit cu îngerii ziua, în amiaza mare, sau când păstorii de pe câmpiile Betleemului au auzit cântecele oștirilor îngerești în timp ce își păzeau turmele noaptea. Nu efortul de a te urca pe înălțimi te va face să fii mare în ochii lui Dumnezeu, ci viața smerită, de bunătate și de credincioșie te va face să fii obiectul ocrotirii deosebite a îngerilor din cer. Omul-Model, care nu a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, a luat asupra Sa natura noastră și a trăit aproape treizeci de ani într-un sat galileean neînsemnat, ascuns printre dealuri. Toată oștirea îngerească a fost la dispoziția Lui, și totuși El nu a pretins că era o personalitate mare și înaltă. El nu a atașat la numele Său titlul de „Profesor” pentru propria mulțumire. El a fost un tâmplar care a lucrat pentru plată, a fost un slujitor al acelora pentru care a lucrat, arătând că cerul poate să fie foarte aproape de noi pe căile obișnuite ale vieții și că îngerii din curțile cerești vor avea grijă de pașii acelora care vin și pleacă la porunca lui Dumnezeu. SA2 91.2
Oh, fie ca spiritul lui Hristos să rămână asupra acelora care declară că sunt urmașii Săi! Toți trebuie să fim dispuși să lucrăm și să trudim, deoarece aceasta este lecția pe care Domnul Hristos ne-a dat-o prin viața Sa. Dacă ai fi trăit pentru Dumnezeu în lucrurile obișnuite, îndeplinindu-ți lucrarea cu credincioșie și curăție când nu a fost nimeni care să spună că a fost făcută bine, nu ai fi fost în poziția actuală. Tu ai fi putut [165] să trăiești o viață plină de credincioșie prin cuvintele bune rostite cu înțelepciune, prin faptele amabile săvârșite cu atenție, prin manifestarea zilnică a blândeții, a curăției și a dragostei. Având în vedere toată lumina pe care ai avut-o, mă tem că ai făcut ultimul pas. I-ai dat lui Satana toate avantajele. SA2 91.3