1 Omul născut din femeie, are viața scurtă, dar plină de necazuri. NTR — Iov 14:1
2 Se naște și e tăiat ca o floare; fuge și piere ca o umbră. NTR — Iov 14:2
3 Și asupra lui ai Tu ochiul deschis! Și pe mine mă tragi la judecată cu Tine! NTR — Iov 14:3
4 Cum ar putea să iasă dintr'o ființă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul. NTR — Iov 14:4
5 Dacă zilele lui sînt hotărîte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu -l va putea trece, NTR — Iov 14:5
6 întoarce-Ți măcar privirile dela el, și dă -i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriașul la sfîrșitul zilei. NTR — Iov 14:6
7 Un copac, și tot are nădejde: căci cînd este tăiat, odrăslește din nou, și iar dă lăstari. NTR — Iov 14:7
8 Cînd i -a îmbătrînit rădăcina în pămînt, cînd îi piere trunchiul în țărînă, NTR — Iov 14:8
9 înverzește iarăș de mirosul apei, și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou. NTR — Iov 14:9
10 Dar omul cînd moare, rămîne întins; omul, cînd își dă sufletul, unde mai este? NTR — Iov 14:10
11 Cum pier apele din lacuri, și cum seacă și se usucă rîurile, NTR — Iov 14:11
12 așa se culcă și omul și nu se mai scoală; cît vor fi cerurile, nu se mai deșteaptă, și nu se mai scoală din somnul lui. NTR — Iov 14:12
13 Ah! de m'ai ascunde în locuința morților, de m'ai acoperi pînă-Ți va trece mînia, și de mi-ai rîndui o vreme cînd Îți vei aduce iarăș aminte de mine! NTR — Iov 14:13
14 Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze, aș mai trage nădejde în tot timpul suferințelor mele, pînă mi se va schimba starea în care mă găsesc. NTR — Iov 14:14
15 Atunci m'ai chema, și Ți-aș răspunde, și Ți-ar fi dor de făptura mînilor Tale. NTR — Iov 14:15
16 Dar astăzi îmi numeri pașii, ai ochiul asupra păcatelor mele; NTR — Iov 14:16
17 călcările mele de lege sînt pecetluite într'un mănunchi, și născocești fărădelegi în sarcina mea. NTR — Iov 14:17
18 Cum se prăbușește muntele și piere, cum piere stînca din locul ei, NTR — Iov 14:18
19 cum este mîncată piatra de ape, și cum este luat pămîntul de rîu: așa nimicești Tu nădejdea omului. NTR — Iov 14:19
20 Îl urmărești într'una, și se duce; Îi schimonosești fața, și apoi îi dai drumul. NTR — Iov 14:20
21 De ajung fiii lui la cinste, el nu știe nimic; de sînt înjosiți, habar n'are. NTR — Iov 14:21
22 Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.” NTR — Iov 14:22