Go to full page →

Iov 29 NTR — Iov 29

1 Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, și a zis: NTR — Iov 29:1

2 “Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu, NTR — Iov 29:2

3 cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, și Lumina lui mă călăuzea în întunerec! NTR — Iov 29:3

4 Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu, NTR — Iov 29:4

5 cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, și cînd copiii mei stăteau în jurul meu; NTR — Iov 29:5

6 cînd mi se scăldau pașii în smîntînă, și stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn! NTR — Iov 29:6

7 Dacă ieșeam să mă duc la poarta cetății, și dacă îmi pregăteam un scaun în piață, NTR — Iov 29:7

8 tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau și stăteau în picioare. NTR — Iov 29:8

9 Mai marii își opriau cuvîntările, și își puneau mîna la gură. NTR — Iov 29:9

10 Glasul căpeteniilor tăcea, și li se lipea limba de cerul gurii. NTR — Iov 29:10

11 Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda. NTR — Iov 29:11

12 Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, și pe orfanul lipsit de sprijin. NTR — Iov 29:12

13 Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei. NTR — Iov 29:13

14 Mă îmbrăcam cu dreptatea și -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta și turban. NTR — Iov 29:14

15 Orbului îi eram ochi, și șchiopului picior. NTR — Iov 29:15

16 Celor nenorociți le eram tată, și cercetam pricina celui necunoscut. NTR — Iov 29:16

17 Rupeam falca celui nedrept, și -i smulgeam prada din dinți. NTR — Iov 29:17

18 Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul. NTR — Iov 29:18

19 Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele. NTR — Iov 29:19

20 Slava mea va înverzi neîncetat, și arcul îmi va întineri în mînă.` NTR — Iov 29:20

21 Oamenii mă ascultau și așteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele. NTR — Iov 29:21

22 După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, și cuvîntul meu era pentru toți o rouă binefăcătoare. NTR — Iov 29:22

23 Mă așteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară. NTR — Iov 29:23

24 Cînd li se muia inima, le zîmbeam. și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea. NTR — Iov 29:24

25 Îmi plăcea să mă duc la ei, și mă așezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oștiri, ca un mîngîietor lîngă niște întristați. NTR — Iov 29:25