1 Și acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinți nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele. NTR — Iov 30:1
2 Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneță? NTR — Iov 30:2
3 Sfrijiți de sărăcie și foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite și pustii. NTR — Iov 30:3
4 Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, și n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau. NTR — Iov 30:4
5 Sînt izgoniți din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după niște hoți. NTR — Iov 30:5
6 Locuiesc în văi îngrozitoare, în peșterile pămîntului și în stînci. NTR — Iov 30:6
7 Urlă printre stufișuri, și se adună supt mărăcini. NTR — Iov 30:7
8 Ființe mîrșave și disprețuite, -sînt izgoniți din țară. NTR — Iov 30:8
9 Și acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor. NTR — Iov 30:9
10 Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în față. NTR — Iov 30:10
11 Nu se mai sfiesc și mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea. NTR — Iov 30:11
12 Ticăloșii aceștia se scoală la dreapta mea, și îmi împing picioarele, și își croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă. NTR — Iov 30:12
13 Îmi nimicesc cărarea și lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor. NTR — Iov 30:13
14 Ca printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor. NTR — Iov 30:14
15 Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea. NTR — Iov 30:15
16 Și acum, mi se topește sufletul în mine, și m'au apucat zilele suferinței. NTR — Iov 30:16
17 Noaptea mă pătrunde și-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează. NTR — Iov 30:17
18 De tăria suferinței haina își pierde fața, mi se lipește de trup ca o cămașă. NTR — Iov 30:18
19 Dumnezeu m'a aruncat în noroi, și am ajuns ca țărîna și cenușa. NTR — Iov 30:19
20 Strig către Tine, și nu-mi răspunzi; stau în picioare, și nu mă vezi. NTR — Iov 30:20
21 Ești fără milă împotriva mea, lupți împotriva mea cu tăria mînii Tale. NTR — Iov 30:21
22 Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt, și mă nimicești cu suflarea furtunii. NTR — Iov 30:22
23 Căci știu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toți cei vii. NTR — Iov 30:23
24 Dar cel ce se prăbușește nu-și întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor? NTR — Iov 30:24
25 Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit? NTR — Iov 30:25
26 Mă așteptam la fericire, și cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, și cînd colo, a venit întunerecul. NTR — Iov 30:26
27 Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere. NTR — Iov 30:27
28 Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, și strig ajutor. NTR — Iov 30:28
29 Am ajuns frate cu șacalii, tovarăș cu struții. NTR — Iov 30:29
30 Pielea mi se înegrește și cade, iar oasele îmi ard și se usucă. NTR — Iov 30:30
31 Arfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, și cavalul meu scoate sunete plîngătoare. NTR — Iov 30:31