1 Știi tu cînd își fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată? NTR — Iov 39:1
2 Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate, și cunoști tu vremea cînd nasc? NTR — Iov 39:2
3 Ele se pleacă, fată puii, și scapă iute de durerile lor. NTR — Iov 39:3
4 Puii lor prind vlagă și cresc supt cerul slobod, pleacă, și nu se mai întorc la ele. NTR — Iov 39:4
5 Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură? NTR — Iov 39:5
6 I-am dat ca locuință pustiul, și pămîntul sărac ca locaș. NTR — Iov 39:6
7 El rîde de zarva cetăților, NTR — Iov 39:7
8 Străbate munții ca să-și găsească hrana, și umblă după tot ce este verde. NTR — Iov 39:8
9 Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Și stă el noaptea la ieslea ta? NTR — Iov 39:9
10 Îl poți lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi? NTR — Iov 39:10
11 Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Și -i lași tu grija lucrărilor tale? NTR — Iov 39:11
12 Te lași tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta? NTR — Iov 39:12
13 Aripa struțului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa și penișul berzei. NTR — Iov 39:13
14 Dar struțoaica își încredințează pămîntului ouăle, și le lasă să se încălzească în nisip. NTR — Iov 39:14
15 Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare. NTR — Iov 39:15
16 Este aspră cu puii săi de parcă nici n'ar fi ai ei. Că s'a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum! NTR — Iov 39:16
17 Căci Dumnezeu nu i -a dat înțelepciune, și nu i -a făcut parte de pricepere. NTR — Iov 39:17
18 Cînd se scoală și pornește, rîde de cal și de călărețul lui. NTR — Iov 39:18
19 Tu dai putere calului, și -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie? NTR — Iov 39:19
20 Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndește groaza. NTR — Iov 39:20
21 Scurmă pămîntul, și, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmați; NTR — Iov 39:21
22 își bate joc de frică, nu se teme, și nu se dă înapoi dinaintea săbiei. NTR — Iov 39:22
23 Zîngănește tolba cu săgeți pe el, sulița și lancea strălucesc, NTR — Iov 39:23
24 fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n'are astîmpăr cînd răsună trîmbița. NTR — Iov 39:24
25 La sunetul trîmbiței parcă zice: ,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor și strigătele de luptă. NTR — Iov 39:25
26 Oare prin priceperea ta își ia uliul sborul, și își întinde aripile spre miazăzi? NTR — Iov 39:26
27 Oare din porunca ta se înalță vulturul, și își așează cuibul pe înălțimi? NTR — Iov 39:27
28 El locuiește în stînci, acolo își are locuința, pe vîrful zimțat al stîncilor și pe vîrful munților. NTR — Iov 39:28
29 De acolo descopere el prada, și își cufundă privirile în depărtare după ea. NTR — Iov 39:29
30 Puii lui îi beau sîngele; și acolo unde sînt hoituri, acolo -i și vulturul. NTR — Iov 39:30