Iov 39

1 Știi tu cînd își fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată?NTR — Iov 39:1

2 Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate, și cunoști tu vremea cînd nasc?NTR — Iov 39:2

3 Ele se pleacă, fată puii, și scapă iute de durerile lor.NTR — Iov 39:3

4 Puii lor prind vlagă și cresc supt cerul slobod, pleacă, și nu se mai întorc la ele.NTR — Iov 39:4

5 Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură?NTR — Iov 39:5

6 I-am dat ca locuință pustiul, și pămîntul sărac ca locaș.NTR — Iov 39:6

7 El rîde de zarva cetăților,NTR — Iov 39:7

8 Străbate munții ca să-și găsească hrana, și umblă după tot ce este verde.NTR — Iov 39:8

9 Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Și stă el noaptea la ieslea ta?NTR — Iov 39:9

10 Îl poți lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?NTR — Iov 39:10

11 Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Și -i lași tu grija lucrărilor tale?NTR — Iov 39:11

12 Te lași tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta?NTR — Iov 39:12

13 Aripa struțului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa și penișul berzei.NTR — Iov 39:13

14 Dar struțoaica își încredințează pămîntului ouăle, și le lasă să se încălzească în nisip.NTR — Iov 39:14

15 Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.NTR — Iov 39:15

16 Este aspră cu puii săi de parcă nici n'ar fi ai ei. Că s'a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum!NTR — Iov 39:16

17 Căci Dumnezeu nu i -a dat înțelepciune, și nu i -a făcut parte de pricepere.NTR — Iov 39:17

18 Cînd se scoală și pornește, rîde de cal și de călărețul lui.NTR — Iov 39:18

19 Tu dai putere calului, și -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?NTR — Iov 39:19

20 Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndește groaza.NTR — Iov 39:20

21 Scurmă pămîntul, și, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmați;NTR — Iov 39:21

22 își bate joc de frică, nu se teme, și nu se dă înapoi dinaintea săbiei.NTR — Iov 39:22

23 Zîngănește tolba cu săgeți pe el, sulița și lancea strălucesc,NTR — Iov 39:23

24 fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n'are astîmpăr cînd răsună trîmbița.NTR — Iov 39:24

25 La sunetul trîmbiței parcă zice: ,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor și strigătele de luptă.NTR — Iov 39:25

26 Oare prin priceperea ta își ia uliul sborul, și își întinde aripile spre miazăzi?NTR — Iov 39:26

27 Oare din porunca ta se înalță vulturul, și își așează cuibul pe înălțimi?NTR — Iov 39:27

28 El locuiește în stînci, acolo își are locuința, pe vîrful zimțat al stîncilor și pe vîrful munților.NTR — Iov 39:28

29 De acolo descopere el prada, și își cufundă privirile în depărtare după ea.NTR — Iov 39:29

30 Puii lui îi beau sîngele; și acolo unde sînt hoituri, acolo -i și vulturul.NTR — Iov 39:30