De ce Dumnezeu a hotărât munca pentru Adam și Eva — Domnul a făcut pe Adam și Eva și i-a așezat în grădina Edenului ca s-o lucreze și s-o păzească pentru Domnul. A fost pentru fericirea lor ca ei să aibă o ocupație, altfel Domnul nu le-ar fi hotărât lucrul. — (Manuscript 24b, 1894). ÎC 345.1
În sfatul cu Tatăl, înainte de a fi lumea, a fost destinat ca Domnul Dumnezeu să planteze o grădină în Eden pentru Adam și Eva și să le dea sarcina de a îngriji pomii fructiferi și de a cultiva și îngriji vegetația. Munca folositoare trebuia să fie protecția lor și trebuia perpetuată de-a lungul tuturor generațiilor până la încheierea istoriei pământului. — (The Signs of the Times, 13 august, 1896). ÎC 345.2
Exemplul Domnului Isus ca muncitor desăvârșit — În viața Lui pământească, Hristos a fost ... ascultător și de ajutor în cămin. El a învățat meseria de tâmplar și a lucrat cu propriile-I mâini în micul atelier din Nazaret.... Biblia spune despre Isus: “Iar Pruncul creștea și se întărea; era plin de înțelepciune și harul lui Dumnezeu era peste El.” Pe măsură ce lucra, în copilărie și tinerețe, mintea și trupul erau dezvoltate. Nu și-a folosit puterile fizice cu nepăsare, ci le-a dat astfel de exercițiu încât să le păstreze în sănătate ca El să poată face cea mai bună lucrare în orice domeniu. Nu voia să fie nedesăvârșit nici chiar în mânuirea sculelor. El era desăvârșit ca lucrător, după cum era desăvârșit în caracter. — (Fundamentals of Christian Education, 417, 418.) ÎC 345.3
Fiecare obiect pe care îl făcea era bine lucrat, părțile potrivindu-se exact și fiind în stare să suporte proba. — (Evangelism, 378.) ÎC 345.4
El trudea zilnic cu mâini răbdătoare — Isus a sfințit cărările umile ale vieții prin exemplul Său.... Viața Lui a fost plină de sârguință și hărnicie. El, Maiestatea cerului a umblat pe străzi îmbrăcat în hainele simple ale muncitorului obișnuit. A trudit în susul și în josul povârnișurilor muntelui, mergând și venind de la lucrul Lui umil. Nu au fost trimiși îngeri să-L poarte pe aripile lor pe urcușurile obositoare sau să-I dea din tăria lor pentru îndeplinirea sarcinii Sale smerite. Totuși, atunci când pleca să contribuie la întreținerea familiei prin munca lui zilnică, El avea aceeași putere ca și atunci când a făcut minunea de a hrăni cinci mii de suflete flămânde pe țărmul Galileei. ÎC 346.1
Nu a folosit însă puterea Sa divină pentru a-și împuțina poverile sau pentru a-și ușura munca. A luat asupra Lui chipul omenirii cu toate slăbiciunile ce-o însoțesc și nu S-a abătut de la cele mai severe încercări. El a trăit într-o casă de țărani, a fost îmbrăcat în haine aspre, s-a amestecat cu cei de jos și a muncit din greu în fiecare zi, cu mâini răbdătoare. Exemplul Său ne arată că este datoria omului de a fi harnic și că munca este onorabilă. — (The Health Reformer, octombrie, 1876). ÎC 346.2
Isus a locuit în Nazaret mult timp, neonorat și necunoscut, pentru a-i învăța pe oameni cum să trăiască aproape de Dumnezeu în timp ce-și îndeplinesc datoriile umile ale vieții. Era o taină pentru îngeri faptul că Domnul Hristos, Maiestatea cerului, a trebuit să coboare, nu numai ca să ia asupra Sa omenescul dar și ca să-și asume cele mai grele poveri și cele mai înjositoare sarcini. El a făcut aceasta pentru a deveni ca unul din noi, ca să poată fi obișnuit cu truda, întristările și oboseala copiilor oamenilor. — (The Health Reformer, octombrie, 1876). ÎC 346.3
Treziți zelul pentru realizări folositoare — În copii și tineri ar trebui trezită o râvnă de a-și face exercițiul fizic îndeplinind ceva ce să fie binefăcător pentru ei și de folos altora. Exercițiul ce dezvoltă mintea și caracterul, ce învață mâinile să fie folositoare, ce-i instruiește pe tineri să-și ducă partea lor din poverile vieții, este cel ce dă tărie fizică și stimulează fiecare facultate. Există o răsplată în hărnicia nobilă, în cultivarea obiceiului de a trăi pentru a face bine. — (Counsels to Parents, Teachers, and Students, 147). ÎC 346.4
Tinerii trebuie învățați că viața înseamnă lucru zelos, răspundere și îngrijire. Ei au nevoie de o instruire ce să-i facă practici — bărbați și femei care pot face față urgențelor. Ei trebuie învățați că disciplina unei munci sistematice, bine ordonate, este esențială, nu doar ca o protecție împotriva schimbărilor vieții dar și ca un ajutor pentru o dezvoltare din toate punctele de vedere. — (Education, 215). ÎC 347.1
Munca fizică nu este înjositoare — Mulți fac greșeala de a privi lucrul ca fiind înjositor; de aceea tinerii sunt foarte nerăbdători să se educe ca profesori, savanți, comercianți, avocați și să ocupe aproape orice funcție ce nu cere muncă fizică. Tinerele privesc lucrul casnic ca fiind umilitor. Și cu toate că exercițiul fizic necesar pentru îndeplinirea muncii casnice este destinat să promoveze sănătatea, dacă nu este prea sever, totuși ele caută o educație pentru a deveni profesoare sau secretare sau învață vreo meserie ce să le țină închise în casă, la o slujbă sedentară. — (Counsels to Parents, Teachers, and Students, 291). ÎC 347.2
Lumea este plină de tineri și tinere care se mândresc cu neștiința lor în vreo muncă folositoare. Ei sunt, aproape fără excepție, frivoli, vanitoși, iubitori de etalare, nefericiți, nemulțumiți și prea adesea ușuratici și lipsiți de principii. Astfel de caractere sunt o pată asupra societății și o ocară pentru părinți. — (The Health Reformer, decembrie, 1877). ÎC 347.3
Nici unuia din noi n-ar trebui să-i fie rușine de muncă, oricât de mică și umilă ar părea. Munca este înnobilatoare. Toți aceia care trudesc cu capul sau cu mâinile sunt muncitori sau muncitoare. Și toți își fac datoria și își onorează religia atunci când spală rufe sau vase, la fel de mult ca și atunci când merg la ședință. În timp ce mâinile sunt angajate în lucrul obișnuit, mintea poate fi înălțată și înnobilată de gânduri curate și sfinte. — (Testimonies for the Church 4:590). ÎC 348.1
Tinerii să fie stăpânii, nu robii muncii — Tineretul trebuie îndrumat să vadă adevărata demnitate a muncii. — (Education, 214.) ÎC 348.2
Un mare motiv pentru care truda fizică este privită de sus, este felul neglijent și nechibzuit în care aceasta este efectuată deseori. Este făcută de nevoie, nu din liberă alegere. Muncitorul nu lucrează cu tragere de inimă și nu-și păstrează respectul de sine, nici nu câștigă respectul altora. Instruirea manuală ar trebui să corecteze această greșeală și să dezvolte obiceiuri de precizie și perfecțiune. Elevii să învețe abilitate și metodă, să învețe a economisi timp și a face fiecare mișcare în mod calculat. Ei n-ar trebui învățați doar metodele cele mai bune, ci să fie inspirați cu râvna de a le îmbunătăți în continuare. Ținta lor să fie aceea de a-și face lucrul așa de desăvârșit cât pot mâinile și creierul omenesc să-l facă. ÎC 348.3
Asemenea antrenament îi va face pe tineri stăpâni și nu robi ai muncii. Va ușura soarta aceluia care trudește din greu și va înnobila chiar și cea mai umilă ocupație. Acela care privește lucrul doar ca pe o corvoadă și se apucă de el cu ignoranță înfumurată, nefăcând nici un efort pentru îmbunătățire, va găsi că este, într-adevăr, o povară. Dar aceia care recunosc că există o știință în munca cea mai umilă, vor vedea în ea noblețe și frumusețe și vor avea plăcere în a o îndeplini cu credincioșie și eficiență. — (Idem., 222). ÎC 348.4
Bogăția să nu scutească de instruire practică — În multe cazuri, părinții bogați nu simt cât de important este să le dea copiilor lor o educație în datoriile practice ale vieții, tot la fel ca și în științe. Ei nu văd necesitatea de a le oferi o înțelegere profundă a muncii folositoare, pentru binele minții și al principiilor morale ale copiilor și pentru rodnicia lor viitoare. Acesta este dreptul copiilor ca, în cazul unei nenorociri, ei să stea într-o independență nobilă, știind cum să-și folosească mâinile. Dacă au un capital de tărie, ei nu sunt săraci, chiar dacă nu au nici un ban. ÎC 349.1
Mulți, care în tinerețe au avut o situație bună, pot fi lipsiți de toate bogățiile lor și lăsați cu frați, surori și părinți dependenți de ei pentru întreținere. Cât de important este atunci ca fiecare tânăr să fie educat să lucreze, ca să poată fi pregătit pentru orice caz neprevăzut! Bogățiile sunt cu adevărat un blestem atunci când posesorii le lasă să stea în calea fiilor și fiicelor lor, ca să nu obțină o cunoaștere a muncii folositoare pentru a fi calificați pentru viața practică. — (Testimonies for the Church 3:150). ÎC 349.2
Copiii să ia parte la datoriile casnice — Mama credincioasă nu va fi, nici nu poate fi o mare amatoare de modă, nici o sclavă în casă, care să satisfacă mofturile copiilor ei și să-i scutească de muncă. Ea îi va învăța să ia parte la datoriile ei casnice, ca să poată avea o cunoaștere a vieții practice. Când copiii contribuie la muncă împreună cu mama lor, vor învăța să privească lucrul ca fiind esențial pentru fericire, înnobilator și nu înjositor. Dar dacă mama își educă fiicele să fie indolente, în timp ce ea duce poverile grele ale vieții de cămin, le învață să o privească de sus ca pe servitoarea lor, să aștepte după ele și să facă lucrurile ce le revin lor. Mama ar trebui să-și păstreze întotdeauna demnitatea. — (Pacific Health Journal, iunie, 1890). ÎC 349.3
Unele mame fac greșeala de a le elibera pe fete de trudă și grijă. Făcând astfel, le încurajează lenea. Scuza pe care o invocă aceste mame este: “Fiicele mele nu sunt puternice.” Dar ele urmează exact calea ce le face slabe și lipsite de randament. Munca bine orientată este exact ceea ce se cere pentru a le face tari, viguroase, voioase, fericite și curajoase să întâmpine diferitele încercări cu care sunt asaltate în această viață. — (The Signs of the Times, 19 august, 1875). ÎC 350.1
Trasați sarcini folositoare copiilor — Nepăsarea cu care părinții neglijează să le dea de lucru copiilor lor are urmări deosebit de grave, primejduind viețile multor tineri și paralizându-le rodnicia în mod jalnic. ÎC 350.2
Dumnezeu dorește ca, atât părinții cât și profesorii să-i instruiască pe copii în datoriile practice ale vieții de fiecare zi. Încurajați hărnicia. Fetele — și chiar băieții care nu au de lucru afară — ar trebui să învețe cum s-o ajute pe mama. Din copilărie, ei trebuie învățați să poarte poveri tot mai grele și mai grele, ajutând în mod inteligent în lucrul familiei. Mame, arătați-le cu răbdare copiilor voștri cum să-și folosească mâinile. Lăsați-i să înțeleagă că mâinile lor trebuie folosite în lucrul casnic cu tot atâta îndemânare ca și ale voastre. — (The Review and Herald, 8 septembrie, 1904). ÎC 350.3
Fiecare copil din familie ar trebui să aibă o parte în purtarea poverilor căminului și să fie învățat să-și îndeplinească sarcina cu credincioșie și cu voioșie. Dacă munca este astfel împărțită, iar copiii cresc obișnuiți să poarte răspunderi pe măsura lor, nici un membru al familiei nu va fi supraîmpovărat, iar în cămin totul se va face plăcut și fără piedici. Va fi menținută o economie adecvată căci fiecare va fi obișnuit și interesat în datoriile căminului. — (The Signs of the Times, 23 august, 1877). ÎC 350.4
Gătitul și cusutul, lecții de bază — Mamele ar trebui să-și ia fiicele cu ele în bucătărie și să le dea o educație amănunțită în domeniul gătitului. De asemenea, să le instruiască în arta fundamentală a cusutului: să le învețe cum să croiască în mod economic articole de îmbrăcăminte și cum să le coase cu acuratețe. Unele mame preferă, să facă mai degrabă totul singure decât să-și dea silința să le antreneze cu răbdare pe fiicele lor lipsite de experiență. Dar făcând astfel, neglijează ramurile esențiale ale educației și comit un mare rău împotriva copiilor lor deoarece, mai târziu în viață, ei vor simți dificultatea datorată lipsei lor de cunoștințe în aceste lucruri. — (An Appeal to Mothers, 15). ÎC 351.1
Dați învățătură atât băieților cât și fetelor — Deoarece atât bărbații cât și femeile au o parte în gospodărie, ar trebui ca și băieții și fetele să capete o cunoaștere a datoriilor casnice. A face un pat și a face ordine într-o cameră, a spăla vase, a pregăti o mâncare, a-și spăla și repara propriile haine, este o instruire ce n-ar trebui să scadă demnitatea nici unui băiat. Dimpotrivă, îl va face mai fericit și mai folositor. Iar dacă fetele, în schimb, ar putea învăța să înhame și să conducă un cal [Notă: Aceasta a fost scrisă în anul 1903. Principiile sunt pe deplin aplicabile astăzi.], să folosească fierăstrăul și ciocanul, precum și grebla și sapa, ar fi mai bine pregătite să întâmpine împrejurările critice ale vieții. — (Education, 216, 217.) ÎC 351.2
Este esențial atât pentru fiicele cât și pentru fiii noștri să învețe folosirea adecvată a timpului, pentru că sunt în mod egal răspunzători înaintea lui Dumnezeu de felul în care îl ocupă. Viața ne este dată pentru perfecționarea înțeleaptă a talentelor ce le posedăm. — (The Health Reformer, decembrie, 1877.) ÎC 351.3
Vedeți avantajele în păstrarea tăriei mamei — În fiecare zi este lucru de făcut în casă: de gătit, de spălat vase, de măturat și de șters praful. Mamelor, le-ați învățat pe fiicele voastre să facă aceste datorii zilnice?... Mușchii lor au nevoie de exercițiu. În loc de a face exercițiu sărind și jucând mingea sau alt joc, exercițiul lor să aibă un obiectiv. — (Manuscript 129, 1898). ÎC 352.1
Învățați-i pe copii să-și ducă partea lor din poverile gospodăriei. Țineți-i ocupați cu vreun lucru folositor. Arătați-le cum să-și facă lucrul ușor și bine. Ajutați-i să realizeze că, prin ușurarea greutăților mamei lor, ei îi conservă puterea și-i prelungesc viața. Multe mame epuizate au intrat în mormânt înainte de vreme din nici o altă cauză decât aceea că nu și-a învățat copiii să ia parte la poverile sale. Încurajând un spirit de slujire neegoistă în cămin, părinții îi atrag pe copii mai aproape de Hristos, care este întruchiparea altruismului. — (Manuscript 70, 1903). ÎC 352.2
Un experiment în fericire — Copii, așezați-vă mama pe un scaun comod și spuneți-i să vă arate ce are de făcut. Ce surpriză ar fi aceasta pentru multe mame trudite și suprasolicitate! Copiii și tinerii nu vor simți niciodată pacea satisfacției până ce nu vor despovăra mâinile obosite, mintea și inima epuizată a mamei, prin îndeplinirea cu credincioșie a datoriilor casnice. Acestea sunt trepte pe scara progresului ce-i va duce înainte pentru a primi o educație mai înaltă. ÎC 352.3
Îndeplinirea cu credincioșie a obligațiilor zilnice este ceea ce aduce satisfacția și pacea gospodarului sincer. Aceia care-și neglijează partea din responsabilitățile familiei, sunt aceia care se necăjesc din cauza singurătății și nemulțumirii, pentru că nu au învățat adevărul că aceia care sunt fericiți, sunt fericiți pentru că iau parte la rutina zilnică a lucrului ce apasă asupra mamei sau asupra altor membri ai familiei. Mulți lasă neînvățată cea mai folositoare lecție ce este esențial s-o înțeleagă pentru binele lor viitor. — (Manuscript 129, 1898). ÎC 352.4
Răsplătirile credincioșiei în datoriile casnice — O îndeplinire cu credincioșie a datoriilor casnice, ocupând postul în care poți aduce cele mai bune foloase, este cu adevărat înălțătoare, chiar dacă acel post este întotdeauna așa de simplu și umil. E nevoie de această influență divină. În aceasta există pace și bucurie sfântă. Are putere vindecătoare. În mod tainic și pe neobservate, ea va alina durerile sufletului și chiar suferințele corpului. Pacea minții, izvorâtă din motive și fapte curate și sfinte, va da libertate și vigoare tuturor organelor corpului. Pacea lăuntrică și o conștiință liberă de insultă la adresa lui Dumnezeu, vor impulsiona și înviora mintea ca roua picurată pe plantele gingașe. Voința este atunci orientată și stăpânită în mod corect, fiind mai hotărâtă și, în același timp, lipsită de perversitate. Meditațiile sunt plăcute deoarece sunt sfințite. Seninătatea minții, ce o poți avea, va binecuvânta pe toți aceia cu care te întovărășești. Această pace și liniște vor deveni obișnuite cu timpul și-și vor reflecta razele prețioase asupra tuturor celor din jurul tău, ca să fie din nou reflectate asupra ta. Cu cât guști mai mult din această pace cerească și liniște a minții, cu atât ea va crește mai mult. Este o plăcere însuflețită, vie, ce nu aruncă toate puterile morale în apatie, ci le trezește la o activitate sporită. Pacea desăvârșită este o însușire pe care îngerii o posedă. — (Testimonies for the Church 2:326, 327). ÎC 353.1
Va exista activitate în cer — Îngerii sunt lucrători. Ei sunt slujitorii lui Dumnezeu pentru copiii oamenilor. Servitorii leneși, care se așteaptă la un cer al inactivității, au idei false despre ceea ce constituie cerul. Creatorul nu a pregătit un loc pentru satisfacerea indolenței păcătoase. Cerul este un loc al activității pline de interes. Totuși, pentru cei trudiți și împovărați, pentru aceia care au luptat lupta cea bună a credinței, el va fi o odihnă slăvită, deoarece tinerețea și vigoarea nemuririi va fi a lor și nu vor mai avea de luptat împotriva păcatului și a lui Satana. Pentru acești lucrători energici, o stare de indolență veșnică ar fi plictisitoare. N-ar fi cer pentru ei. Cărarea muncii, hotărâtă creștinului pe pământ, poate fi grea și istovitoare, dar este onorată și sfințită de urmele pașilor Mântuitorului, iar acela care o urmează este în siguranță. — (Christian Temperance and Bible Hygiene, 99). ÎC 353.2