Fiecare copil ar trebui să învețe o meserie — Nepăsarea și eșecul părinților în a le da de lucru copiilor, pe care și-au luat responsabilitatea să-i aducă pe lume, a rezultat în rău imens, periclitând viețile multor tineri și paralizând în mare măsură rodnicia lor. Este o mare greșeală a permite tinerilor să crească fără a învăța vreo meserie. — (Manuscript 121, 1901). ÎC 355.1
Din stâlpul de nor, Domnul Isus a dat indicații evreilor prin Moise să-și educe copiii să lucreze, să-i învețe meserii și nimeni să nu fie leneș. — (Manuscript 24b, 1894). ÎC 355.2
Ar trebui să-i ajutați pe copiii voștri să capete cunoștință ca, în caz de nevoie, să poată trăi din propria lor muncă. Să-i învățați să fie hotărâți în a urma chemarea datoriei. — (The Signs of the Times, 13 august, 1875). ÎC 355.3
Învățați folosirea uneltelor — Când copii ating o vârstă potrivită, ar trebui să li se asigure unelte. Dacă lucrul le este făcut interesant, ei vor fi găsiți elevi pricepuți în folosirea uneltelor. Dacă tatăl este dulgher, ar trebui să le dea băieților lecții în construirea caselor, aducând întotdeauna în instrucțiunile lui lecții din Biblie, cuvinte ale Scripturii în care Domnul compară ființele omenești cu clădirea Lui. — (Manuscript 45, 1912). ÎC 355.4
Antrenați fiii în agricultură — Tații trebuie să-și instruiască fiii să se angajeze cu ei în meseriile și în lucrul lor. Fermierii n-ar trebui să creadă că agricultura nu este o ocupație destul de demnă pentru fiii lor. Agricultura trebuie avansată prin cunoștințe științifice. ÎC 355.5
Agricultura a fost declarată nerentabilă. Oamenii spun că solul nu plătește pentru munca depusă în el și deplâng soarta acelora care îl cultivă.... Ar trebui însă ca persoane pricepute în această direcție să se ocupe de acest domeniu de activitate, să facă un studiu al solului, să învețe cum să planteze, să cultive și să recolteze și s-ar putea vedea rezultate mai încurajatoare. Mulți spun: “Noi am încercat agricultura și știm care sunt rezultatele ei.” și totuși chiar aceștia au nevoie să știe cum să cultive solul și cum să aducă știința în lucrul lor. Plugurile lor ar trebui să taie brazde mai adânci și mai late, iar ei să învețe că în cultivarea pământului nu trebuie să manifeste un temperament grosolan și aspru.... Să învețe a semăna semințele la vremea lor, să acorde atenție vegetației și să urmărească planul stabilit de Dumnezeu. — (The Signs of the Times, 13 august, 1896). ÎC 356.1
Instruire de valoare remarcabilă — Nici o ramură a instruirii manuale nu are o valoare mai mare ca agricultura. Ar trebui depus un efort mai mare pentru a crea și a încuraja un interes în îndeletnicirile agricole. Profesorii să atragă atenția asupra a ceea ce spune Biblia despre agricultură: că planul lui Dumnezeu pentru om a fost să lucreze pământul; că primului om, conducătorul întregii lumi, i s-a dat o grădină ca s-o cultive și că mulți din cei mai mari bărbați ai lumii — adevărata sa nobilime — au fost lucrători ai pământului. Arătați-le ocaziile din viața unui astfel de om.... ÎC 356.2
Cine își câștigă existența prin agricultură, scapă de multe ispite și se bucură de nenumărate privilegii și binecuvântări de care sunt lipsiți aceia care lucrează în marile orașe. În aceste zile ale trusturilor gigantice și ale competiției comerciale, puțini sunt aceia care se bucură cu adevărat de independența și siguranța unei răsplătiri drepte a muncii lor, așa cum se bucură lucrătorul pământului. — (Education, 219). ÎC 356.3
Produsele proaspete sunt de o valoare deosebită — Familiile și instituțiile ar trebui să învețe să facă mai mult pentru cultivarea și îmbunătățirea pământului. Numai dacă oamenii ar cunoaște valoarea produselor pământului, aduse la vremea lor, eforturi mai stăruitoare ar fi făcute pentru cultivarea solului. Toți ar trebui să fie familiarizați cu valoarea deosebită a fructelor și legumelor proaspete din livadă și grădină. — (Counsels on Diet and Foods, 312). ÎC 357.1
Școlile să ofere instrucțiuni în meserii folositoare — Instruirea manuală merită o atenție mult mai mare decât i s-a acordat înainte. Ar trebui înființate școli care, pe lângă cea mai înaltă cultură intelectuală și morală, să asigure cele mai bune condiții posibile pentru dezvoltare fizică și instructaj pentru muncă. Să fie date instrucțiuni în agricultură și industrie — cuprinzând, pe cât posibil, cât mai multe din cele mai utile meserii — de asemenea în organizarea gospodăriei, în arta culinară sănătoasă, în croitorie, în fabricarea rochiilor comode și modeste, în tratarea bolnavilor și în alte domenii asemănătoare. Ar trebui asigurate grădini, ateliere și camere de tratamente, iar lucrarea în fiecare domeniu să fie îndrumată de instructori pricepuți. ÎC 357.2
Lucrul să aibă o țintă definită și să fie desăvârșit. În timp ce fiecare persoană are nevoie de cunoștințe în diferite meșteșuguri, este absolut necesar ca fiecare să devină expert în cel puțin unul. Fiecare tânăr, la terminarea școlii, ar trebui să fi acumulat cunoștințe în vreo meserie sau ocupație cu care să-și poată câștiga existența, dacă va fi nevoie. — (Education, 218). ÎC 357.3
O instruire cu valoare dublă — Întreprinderi ce se ocupă cu anumite ramuri de muncă ar fi trebuit conectate cu școlile ca studenții să poată avea serviciu și exercițiul necesar după orele de clasă.... Atunci ei ar putea obține o cunoaștere practică a meseriei după ce și-au dobândit cunoștințele din cărți. — (Counsels to Parents, Teachers, and Students, 83, 84). ÎC 357.4
Cunoștințele practice sunt de o valoare mai mare decât cele științifice — Ar fi trebuit să existe profesoare experimentate care să dea lecții de gătit tinerelor. Fetele ar fi trebuit să fie instruite să croiască, să coase și să facă articole de îmbrăcăminte, devenind astfel educate pentru datoriile practice ale vieții. ÎC 358.1
Pentru tineri trebuie să existe întreprinderi unde ar putea învăța diferite meserii ce le vor solicita atât mușchii cât și puterile intelectuale. Dacă tinerii nu pot avea decât o educație unilaterală, care va avea o consecință mai mare: o cunoaștere a științei, cu toate dezavantajele ei pentru sănătate și viață sau o cunoaștere a muncii pentru viața practică? Noi răspundem fără ezitare: cea de-a doua. Dacă una trebuie să fie neglijată, aceea să fie studierea cărților. — (Testimonies for the Church 3:156). ÎC 358.2
S-ar putea să existe unii care au primit o educație greșită sau alții care au idei greșite cu privire la educarea copiilor. Acești copii și tineri trebuie să aibă cea mai bună instruire, iar voi trebuie să introduceți munca fizică alături de cea intelectuală — cele două să meargă împreună. — (Manuscript 19, 1887). ÎC 358.3
Isus a fost un exemplu de hărnicie plină de mulțumire — Se cere mult mai mult har și disciplină riguroasă a caracterului pentru a lucra pentru Dumnezeu în calitate de mecanic, negustor, avocat sau fermier, ducând principiile creștinismului în ocupațiile obișnuite ale vieții, decât să lucrezi ca un misionar recunoscut în câmp deschis, unde poziția unuia este înțeleasă și, datorită acestui fapt, jumătate din dificultăți sunt înlăturate. Se cer nervi și mușchi spirituali tari pentru a duce religia în atelier și în birou, sfințind amănuntele vieții de fiecare zi, subordonând fiecare tranzacție lumească standardului unui creștin după Biblie. ÎC 358.4
Isus, în cei treizeci de ani ai Săi de retragere la Nazaret, a trudit și S-a odihnit, a mâncat și a dormit, de la o săptămână la alta și de la un an la altul, la fel ca și contemporanii Săi umili. El nu a atras în nici un fel atenția asupra Lui Însuși ca asupra unui personaj marcant, totuși El era Răscumpărătorul lumii, cel adorat de îngeri, făcând tot timpul lucrul Tatălui Său, trăind o lecție ce ar trebui să rămână pentru omenire ca să o copieze până la sfârșitul timpului. ÎC 359.1
Această lecție esențială a hărniciei plină de mulțumire în datoriile necesare vieții, oricât de umile, trebuie încă învățată de o mare parte a urmașilor Domnului Hristos. Dacă nu este nici un ochi omenesc să ne critice lucrul, nici o voce ca să laude sau să blameze, el trebuie făcut tot atât de bine ca și când Însuși Cel Infinit ar fi acolo să-l inspecteze. Noi ar trebui să fim la fel de credincioși în detaliile mici ale ocupațiilor noastre ca și în problemele mai mari ale vieții. — (The Health Reformer, octombrie, 1876). ÎC 359.2