Barnaba, care contribuia generos cu banii lui la susținerea cauzei Domnului Hristos și la ușurarea nevoilor celor săraci, îl cunoscuse pe Pavel pe când acesta era împotriva credincioșilor. El și-a reînnoit acea cunoștință, a ascultat mărturia lui Pavel cu privire la minunata lui convertire și la experiența lui de după aceea. L-a crezut pe deplin și l-a primit pe Pavel, l-a luat de mână și l-a condus la apostoli. Le-a povestit experiența pe care tocmai o auzise: că Domnul Isus îi apăruse personal lui Pavel pe drumul spre Damasc, că îi vorbise, că el și-a recăpătat vederea ca răspuns la rugăciunile lui Anania și că de atunci a susținut în sinagogile acelei cetăți că Isus era Fiul lui Dumnezeu. IM 277.2
Ucenicii n-au mai ezitat; ei nu puteau să I se opună lui Dumnezeu. Petru și Iacov, care pe vremea aceea erau singurii apostoli în Ierusalim, i-au întins mâna dreaptă a părtășiei aceluia care odinioară fusese prigonitorul nemilos al credinței lor, iar Pavel a devenit tot atât de iubit și de respectat pe cât fusese de temut și de ocolit în trecut. Aici s-au întâlnit cele două figuri mărețe ale noii credințe: Petru, unul din tovarășii aleși ai lui Hristos când era pe pământ și Pavel, fariseul, care după înălțarea lui Isus L-a întâlnit față în față, a vorbit cu El și L-a văzut și în viziune atât pe El, cât și natura lucrării Lui în cer. IM 278.1
Această primă întrevedere a avut mare însemnătate pentru amândoi apostolii, dar a fost de scurtă durată, deoarece Pavel era nerăbdător să plece la lucru pentru Maestrul lui. Curând, glasul care îl contrazisese atât de zelos pe Ștefan s-a auzit în aceeași sinagogă, declarând fără teamă că Isus era Fiul lui Dumnezeu, apărând aceeași cauză pentru care murise Ștefan. El și-a relatat propria experiență minunată și, cu inima plină de o dorință arzătoare pentru frații și foștii lui asociați, a prezentat dovezile din profeție, cum făcuse și Ștefan, că Domnul Isus care fusese răstignit era Fiul lui Dumnezeu. IM 278.2
Dar Pavel a socotit greșit spiritul fraților săi evrei. Aceeași furie care izbucnise împotriva lui Ștefan s-a abătut de data aceasta împotriva lui. El a văzut că trebuia să se despartă de frații lui și întristarea i-a umplut inima. Bucuros și-ar fi dat și viața, dacă ei ar fi putut să fie astfel aduși la cunoașterea adevărului. Evreii au început să facă planuri ca să-i ia viața, iar ucenicii l-au îndemnat să părăsească Ierusalimul; dar el a întârziat, nedorind să plece și fiind nerăbdător să mai lucreze puțin pentru frații săi evrei. Pavel participase activ la martirizarea lui Ștefan și dorea foarte mult să șteargă această pată apărând cu îndrăzneală adevărul care îl costase viața pe Ștefan. I se părea o lașitate să fugă din Ierusalim. IM 278.3