Cooranbong, Australia,
27 august 1896
Este nevoie de evlavie. Trebuie să se vadă mai puțină încredere în sine și mult mai multă umilință. Lucrarea lui Dumnezeu a început să fie privită ca o lucrare obișnuită. Ar fi fost mult mai bine ca membrii comitetelor să fie schimbați, decât să fie păstrați aceiași oameni ani în șir, până când au ajuns să creadă că presupozițiile lor trebuiau să fie adoptate fără nicio întrebare și, în general, nu s-a ridicat nicio voce într-o direcție opusă. În comitete sunt unele persoane care nu au discernământul pe care ar fi trebuit să îl aibă. Capacitatea lor de înțelegere este îngustă și egoistă. Este nevoie de o schimbare. Nu ar fi înțelept să se aducă la îndeplinire nicio jumătate și nici chiar un sfert din planurile pe care le-au făcut ei. MP 417.3
Toți cei ce ocupă un loc în comitet să-și întipărească în inimă cuvintele următoare: Eu lucrez pentru prezent și pentru veșnicie. Trebuie să dau socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru toate motivele care mă determină la fapte. Acesta să fie mottoul lui. De pe buzele lui să se înalțe spre Dumnezeu rugăciunea psalmistului: “Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele și păzește ușa buzelor mele! Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate, împreună cu oamenii care fac răul, și nu mă lăsa să mănânc din ospețele lor!” MP 418.1
*****