Melbourne, Australia,
3 august 1892
Dragii mei frați și dragele mele surori, MP 177.1
Mă trezesc adesea de câteva nopți, iar gândurile mele sunt foarte frământate cu privire la lucrarea ce trebuie să fie făcută în această țara. În acest câmp misionar vast este mult de făcut pentru înaintarea cauzei Domnului și, având în vedere marea lipsă de lucrători și de mijloace materiale, nu știm cum se poate face. Trebuie să ne umilim inima înaintea lui Dumnezeu și să înălțăm rugăciuni sincere și fierbinți, pentru ca Domnul, care este bogat în resurse, să ne deschidă calea. “Aurul și argintul sunt ale Mele, zice Domnul, și toate fiarele munților, cu miile lor.” MP 177.2
Viața lui Hristos, Domnul slavei, este exemplul nostru. El a venit din cer, unde erau bogății și splendoare, dar a renunțat la coroana Sa și la veșmântul regal și și-a îmbrăcat divinitatea în natura omenească. De ce? Pentru ca să-i poată întâlni pe oameni acolo unde se aflau ei. El nu a venit în rândul celor bogați sau al conducătorilor pământului. Misiunea lui Hristos a fost aceea de a ajunge la cei mai sărmani oameni de pe pământ. El însuși a lucrat, încă din tinerețe, ca Fiu al unui tâmplar. Oare nu știa El ce înseamnă renunțarea la sine? Bogățiile și slava cerului erau ale Sale, dar S-a făcut sărac pentru noi, pentru ca, prin sărăcia Lui, să putem ajunge bogați. Renunțarea și sacrificiul de sine au fost însăși temelia misiunii Sale. Pământul era al Său, pentru că El l-a creat. Cu toate acestea, într-o lume creată de El, Fiul omului nu a avut unde-și odihni capul. El a spus: “Vulpile au vizuini, și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-și odihni capul”. MP 177.3
În prezent, pentru întemeierea și dezvoltarea lucrării din această țară, mijloacele materiale vor fi o necesitate esențială, ca să putem face o lucrare mare într-un timp scurt. Singura modalitate prin care putem să o îndeplinim este aceea de a avea, în tot ce facem, un singur scop, și anume slava lui Dumnezeu, ca să nu se poată spune despre noi: Au început să zidească și nu au fost în stare să ducă la bun sfârșit. Dacă pornim să facem o lucrare mai vastă, trebuie, chiar de la început, să scoatem pe deplin din inima noastră orice mândrie și ambiție lumească. Când urmăm exemplul Domnului Hristos, cel mai mare învățător pe care L-a cunoscut lumea vreodată, nu suntem în pericolul de a face greșeli. “Cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.” “Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.” Trebuie să studiem Modelul Său și să ne întrebăm la fiecare pas: “Este aceasta calea Domnului?” Dacă nu evidențiem în toate lucrările noastre și fără încetare renunțarea și sacrificiul de sine, cu siguranță că vom face greșeli grave. MP 178.1
Lucrarea în acest câmp misionar este încă în fașă. Credincioșii au realizat doar un început în viața creștină și, de aceea, am simțit o mare răspundere pentru acest popor, dorind ca ei să poată învăța lecții mai mari de aici înainte. Încă nu este evident ce anume vor fi ei, dacă vor pune în practică adevărul și dacă adevărul îi va sfinți pe deplin. Când Îl vor urma pe Isus întru totul, încrezându-se în El la fiecare pas, cuvintele și exemplul dat de Răscumpărătorul nostru în viața Sa de umilință și de renunțare la sine vor fi lumina și puterea poporului Său. Aceasta să fie dorința inimii noastre: “Fii Tu Modelul meu”. Cel care “vrea să facă voia Sa, va ajunge să cunoască ... învățătura”. Nimic nu este atât de vrednic de dorit, cum este faptul de a trăi așa cum a trăit Domnul Hristos, de a renunța la sine, așa cum Hristos a renunțat la Sine și de a conlucra cu El în căutarea și în salvarea celor pierduți. MP 178.2
În privința obiectelor de mobilier, nu achiziționați nicio piesă doar cu scopul de a face paradă. Cumpărați lucruri utile și rezistente. Educați-i pe oameni să practice renunțarea la sine. Gândiți-vă că fiecare dolar poate să reprezinte un suflet, pentru că prin folosirea acelui dolar în lucrarea misionară, cineva ar putea fi condus la cunoașterea adevărului. Poate că avem gusturi foarte bune și ne bucurăm de artă și de frumos, dar, oare Domnul Hristos nu a avut cele mai nobile, mai curate și mai sfinte gusturi? Cerul a fost casa Lui, cu toate acestea, Domnul a renunțat la Sine și umilința a caracterizat întreaga Sa viață, de la staul și până la Calvar. Suntem la începutul lucrării și nu trebuie să repetăm tocmai acele lucruri pe care Domnul le-a condamnat în America, cheltuielile inutile și risipitoare pentru satisfacerea mândriei și a plăcerii de a face paradă. Orice lucru de acest fel să fie evitat cu conștiinciozitate. MP 179.1
Noi dorim să păstrăm simplitatea adevăratei evlavii în mâncare, în băutură și în amenajarea școlilor noastre. Mulți vor renunța la ei înșiși și vor sacrifica mult pentru a contribui la succesul lucrării misionare și, dacă vor vedea că acești bani sunt cheltuiți pe cele mai frumoase fețe de masă, pe obiecte de mobilier costisitoare sau pe mâncăruri scumpe, vom avea cea mai nefericită influență asupra fraților și surorilor noastre. Nimic altceva nu ar putea să împiedice mai categoric reușita noastră prezentă și viitoare în țara aceasta. Cea dintâi lecție pe care trebuie să o învețe studenții este renunțarea la sine. Faceți ca ochii și simțurile lor să perceapă această lecție. Întrunirile din cadrul școlii trebuie să transmită o învățătură practică în această direcție, pentru ca studenții să știe că lucrarea poate fi dusă mai departe numai printr-un sacrificiu continuu. MP 179.2
Să urmăm îndeaproape, în fiecare clipă, exemplul Mântuitorului nostru. Sunt foarte preocupată de aceste lucruri. Să ne gândim în ce direcții trebuie să lucrăm pentru a ne asigura succesul. Să ne angajăm în lucrare cu inima plină de spiritul lui Hristos. Dacă vom proceda așa, vom înțelege că lucrarea noastră trebuie să fie dusă mai departe cu umilință. Pastorii noștri și soțiile lor să fie un exemplu de simplitate în îmbrăcăminte. Ei trebuie să poarte haine curate și confortabile, din material de bună calitate, dar, în același timp, să evite extravaganța și podoabele, chiar dacă nu sunt costisitoare, deoarece toate aceste lucruri sunt în dezavantajul nostru. Tinerii să fie educați pentru simplitatea, modestia și curățenia în îmbrăcăminte. Să se renunțe la podoabele excesive, chiar dacă prețul lor este infim. MP 180.1