Dumnezeu nu depinde de oameni pentru înaintarea cauzei Sale. El ar fi putut să-i trimită pe îngeri ca ambasadori ai adevărului Său; ar fi putut să-și facă auzită voința vorbind direct, așa cum a rostit Legea pe muntele Sinai. Însă, pentru a cultiva în noi spiritul binefacerii, El a ales să îi angajeze pe oameni în această lucrare. SA 20.1
Fiecare act de jertfire de sine pentru binele altora consolidează spiritul binefacerii în inima dătătorului, apropiindu-l tot mai mult de Răscumpărătorul lumii care, “măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți”. Viața va fi o binecuvântare pentru noi doar dacă împlinim scopul divin pentru care am fost creați. Toate darurile pe care le-a primit de la Dumnezeu se vor dovedi a fi doar un blestem, dacă omul nu le va întrebuința pentru a le aduce binecuvântare semenilor lui și pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu pe pământ. — The Review and Herald, 7 decembrie, 1886. SA 20.2