Pavel încerca să dezrădăcineze egoismul din inimile fraților lui, întrucât caracterul nu poate fi desăvârșit în Hristos atunci când iubirea de sine și lăcomia sunt păstrate în suflet. Dragostea lui Hristos din inimile credincioșilor ar fi trebuit să îi determine să îi ajute pe frații lor în nevoie. În încercarea lui de a le trezi dragostea, Pavel le îndrepta atenția spre jertfa pe care o adusese Hristos pentru ei. SA 19.1
“Nu vă spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă” zicea el, “ci pentru râvna altora și ca să pun la încercare curăția dragostei voastre. Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți.” SA 19.2
Iată argumentul puternic al apostolului. Aceasta nu este porunca lui Pavel, ci a Domnului Isus Hristos.... SA 19.3
Cât de mare a fost darul pe care Dumnezeu i l-a dat omului și cu câtă bucurie i l-a oferit! Cu o dărnicie ce nu va putea fi vreodată întrecută, El a dat, ca să-i mântuiască pe fiii răzvrătiți ai oamenilor și ca să îi ajute să vadă scopul Său și să distingă dragostea Sa. Îi veți aduce voi darurile voastre, considerând că nimic din ceea ce aveți nu este prea bun pentru a-l oferi Celui care “a dat pe singurul Său Fiu născut”? — The Review and Herald, 15 mai, 1900. SA 19.4
Spiritul dărniciei este spiritul cerului. Spiritul egoismului este spiritul lui Satana. — The Review and Herald, 17 octombrie, 1882. SA 19.5