Indiferent cât de multe sau de puține ar fi resursele materiale ale unui individ, acesta să nu uite că tot ce are i-a fost doar încredințat. El trebuie să-l dea socoteală lui Dumnezeu pentru puterea, capacitățile, timpul, talentele, oportunitățile și mijloacele lui. Aceasta este o lucrare individuală; Dumnezeu ne oferă nouă, pentru ca, oferind altora, noi să devenim asemenea Lui: generoși, mărinimoși, milostivi. Cei care, uitând misiunea sacră ce le-a fost încredințată, caută să economisească sau să cheltuiască pentru a-și satisface mândria sau egoismul, poate că vor reuși să-și asigure câștigurile și plăcerile acestei lumi, însă, în ochii lui Dumnezeu, când sunt evaluați în funcție de realizările lor spirituale, ei sunt săraci, nenorociți, ticăloși, orbi și goi. SA 22.2
Când este folosită adecvat, bogăția devine legătura de aur a recunoștinței și afecțiunii dintre om și semenii lui, o legătură puternică ce îl unește cu Răscumpărătorul lui. Darul infinit al scumpului Fiu al lui Dumnezeu atrage după sine nevoia ca cei care l-au primit să își manifeste în mod palpabil recunoștința față de harul Său. Cel care primește lumina dragostei lui Dumnezeu devine astfel responsabil în cea mai mare măsură de răspândirea luminii binecuvântate asupra altor suflete aflate în întuneric. — The Review and Herald, 16 mai, 1882. SA 22.3