Domnul îngăduie ca bărbații și femeile să treacă prin suferințe și calamități pentru a ne chema să renunțăm la egoismul nostru și pentru a reînvia în noi trăsăturile caracterului Său — compasiunea, blândețea și dragostea. SA 23.1
În modul cel mai mișcător, dragostea divină face apeluri prin care ne cheamă să manifestăm aceeași compasiune și sensibilitate pe care le-a manifestat Hristos. El a fost un om al durerii, familiarizat cu suferința. În toate nenorocirile noastre, El simte împreună cu noi. El îi iubește pe oameni ca fiind câștigați cu propriul Său sânge și ne spune: “Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.” — The Review and Herald, 13 septembrie, 1906. SA 23.2