Făgăduința pentru cei care îl cinstesc pe Dumnezeu cu averile lor mai există încă pe paginile sfinte. Dacă poporul Domnului ar fi ascultat cu credincioșie îndrumările Sale, făgăduința s-ar fi împlinit. Dar, când oamenii ignoră cerințele lui Dumnezeu ce le-au fost înfățișate cu claritate, Domnul le permite să meargă pe calea aleasă de ei și să culeagă roadele faptelor lor. Oricine își însușește partea pe care Dumnezeu a pus-o deoparte se dovedește a fi un administrator necinstit. El va pierde nu numai ce nu l-a restituit lui Dumnezeu, ci și partea ce i s-a încredințat pentru a fi a lui. — The Review and Herald, 4 februarie, 1902. SA 89.1