“Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare, zice Domnul oștirilor, și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare.” Vom asculta noi de Dumnezeu și vom aduce toate zecimile și darurile ca să fie hrană pentru satisfacerea nevoilor celor care flămânzesc după pâinea vieții? Dumnezeu vă invită să îl puneți la încercare acum, la încheierea anului, ca să întâmpinăm noul an cu vistieria lui Dumnezeu plină.... SA 89.2
El ne spune că va deschide zăgazurile cerului și că va turna peste noi belșug de binecuvântare. El făgăduiește pe Cuvântul Său: “Voi mustra pentru voi pe cel ce mănâncă [lăcusta] și nu vă va nimici roadele pământului și vița nu va fi neroditoare în câmpiile voastre, zice Domnul oștirilor.” Astfel, Cuvântul Său este asigurarea că ne va binecuvânta într-atât, încât vom avea zecimi și daruri tot mai mari de adus. “Întoarceți-vă la Mine și Mă voi întoarce și Eu la voi, zice Domnul oștirilor.” SA 89.3
Fraților, veți respecta condițiile? Veți dărui din toată inima, cu bucurie și în măsură bogată? Misiunile externe au nevoie de fonduri din America. Va fi apelul lor zadarnic? Misiunile interne se află într-o mare nevoie de bani, deoarece, prin credință, s-au înființat în multe zone. Vor fi ele lăsate să stagneze și să dispară? Nu ne vom trezi? Să ajute Dumnezeu ca poporul Său să facă tot ce poate mai bine! SA 89.4
O, ce asigurări totale și pline de îndurare ni s-ar da, dacă am împlini ceea ce ne cere Dumnezeu! Priviți această chestiune din perspectiva încrederii că Domnul va face exact ce a făgăduit. Să îndrăznim, pe baza Cuvântului lui Dumnezeu! Din marea lor dorință de a fi bogați, mulți își asumă mari riscuri. Considerentele de ordin veșnic sunt ignorate, iar principiile nobile sunt sacrificate. Însă ei pot pierde totul în acest joc. Dar, atunci când dăm curs invitației divine, nu trebuie să ne asumăm niciun risc Trebuie să îl credem pe Dumnezeu pe cuvânt și, în simplitatea credinței, să mergem mai departe după făgăduință și să îi dăm Domnului ce îi aparține. — The Review and Herald, 18 decembrie, 1888. SA 90.1