O lumină venind direct din cer a fost îngăduită asupra împăratului Nebucadnețar și pentru un scurt timp el fusese mișcat de temerea de Dumnezeu. Dar cei câțiva ani de prosperitate după aceia i-au umplut inima de mândrie și a uitat să mai recunoască pe viul Dumnezeu. El se dedică idolatriei cu și mai mare zel și bigotism. SV 36.3
Din comorile câștigate ca pradă de război, el a făcut un chip de aur, care să reprezinte pe acela pe care îl văzuse în vis, și-l ridică în câmpia Dura; apoi porunci, sub amenințare cu moartea, tuturor dregătorilor și întregului popor, să se închine înaintea lui. Această statuie era înaltă de vreo treizeci de metri și lată de trei și avea în fața acelui popor idolatru înfățișarea cea mai impunătoare și maiestoasă. Se dăduse și o proclamație, care chema pe toți oamenii de seamă ai împărăției să se adune la inaugurarea chipului, ca la sunetul instrumentelor muzicale, să cadă cu fața la pământ și să i se închine. Oricine ar fi ezitat să facă aceasta, avea să fie aruncat îndată în cuptorul care ardea cu foc. SV 36.4