Acești trei iudei aveau adevărata sfințire. Un creștin credincios principiilor nu se va opri să cumpănească consecințele. El nu se va întreba: Ce vor gândi oamenii despre mine, dacă voi face aceasta? Sau, ce urmare va avea aceasta asupra intereselor mele pământești? Dimpotrivă, dorința cea mai fierbinte a copiilor lui Dumnezeu va fi, de a ști ce cere El de la dânșii să facă, pentru ca faptele lor să-L poată proslăvi. Domnul a luat măsuri îndestulătoare ca inima și viața tuturor urmașilor Săi să fie stăpânite de harul divin, pentru ca ei să fie ca niște lumini strălucitoare în lume. SV 39.2
Acești iudei credincioși aveau din naștere talente mari; ei se bucuraseră de cea mai înaltă cultură intelectuală și acum aveau locuri de mare cinste; dar toate acestea nu i-au făcut să uite pe Dumnezeu. Puterile lor erau supuse influenței sfințitoare a harului divin. Prin integritatea lor statornică, ei au vestit laudele Aceluia care îi chemase de la întuneric la lumina Sa minunată. Prin liberarea lor supranaturală, se dădu pe față puterea și maiestatea lui Dumnezeu înaintea acelei gloate numeroase. Isus însuși a trecut alături de ei în cuptorul de foc și prin strălucirea prezenței Sale, împăratul cel trufaș al Babilonului fu convins că nu poate fi altul decât Fiul lui Dumnezeu. Lumina cerească se revărsa de la Daniel și de la tovarășii săi, până când toți cei din jurul lor au înțeles credința care le înnobilase viața și le înfrumusețase caracterul. Prin eliberarea slujitorilor Săi credincioși, Domnul declară, că El va apăra pe cel apăsat și va înlătura toate puterile pământești care vor să calce în picioare autoritatea Dumnezeului Cerului. SV 39.3