Deodată fața împăratului îngălbeni de spaimă. Ochii săi erau ațintiți la văpaia flăcărilor și întorcându-se către sfetnicii săi, zise; “N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legați?” Idem 24. Ei au răspuns: “Negreșit, împărate!” Apoi monarhul exclamă: “Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului și nevătămați; și chipul celui de-al patrulea seamănă cu al unui Fiu de Dumnezeu!” Idem 25. SV 38.2
Când Hristos se descoperă fiilor oamenilor, o putere nevăzută vorbește sufletelor lor. Ei se simt ca în prezența Celui Nemărginit. În fața Maiestății Sale, împăratul și nobilii săi tremurau și au fost siliți să recunoască toți că Dumnezeul cel viu este mai presus de orice putere pământească. SV 38.3
Pătruns de remușcări și rușine, împăratul exclamă: “Slujitorii Dumnezeului Celui Prea înalt, ieșiți afară!” Idem 26. Iar ei ieșind, se înfățișară nevătămați în fața mulțimii nesfârșite și nici un miros de foc nu era pe îmbrăcămintea lor. Această minune produse o schimbare bruscă asupra poporului. Acel chip mare de aur care fusese ridicat cu atâta pompă, a fost uitat. Iar împăratul publică un decret, ca oricine va vorbi împotriva Dumnezeului acestor bărbați să fie omorât, “pentru că nu este nici un alt dumnezeu, care să poată izbăvi în felul acesta”. Idem 29. SV 39.1