Daniel a fost supus la cele mai aspre cercări care asaltează și pe tinerii din zilele noastre; dar el a fost credincios față de învățăturile religiei pe care le primise în copilăria lui. El era înconjurat de influențe care urmăreau să strice pe aceia care ar fi șovăit între principiu și înclinație; totuși Cuvântul lui Dumnezeu ni-l prezintă ca fiind de un caracter fără defect. Daniel nu îndrăznea să se încreadă în propria lui putere morală. Rugăciunea era pentru el o necesitate. El și-a făcut din Dumnezeu tăria lui și temerea de Dumnezeu era continuu înaintea lui, în toată consacrarea vieții lui. SV 20.1
Daniel poseda harul unei blândeți adevărate. El era credincios, hotărât și nobil. El se străduia să trăiască în pace cu toți, dar stătea neclintit ca un cedru înalt, oricând era vorba de principii. În orice lucru care nu venea în contrazicere cu ascultarea sa de Dumnezeu, el era respectuos și ascultător de acela care aveau autoritate asupra lui; dar el avea un simț atât de înalt despre cerințele lui Dumnezeu, încât pretențiile suveranilor pământești erau socotite de el ca fiind subordonate. El nu s-ar fi abătut de la datoria sa pentru nici un calcul egoist. SV 20.2
Caracterul lui Daniel e prezentat lumii ca un exemplu de ceea ce poate face harul lui Dumnezeu din oamenii care sunt decăzuți prin însăși firea lor și sunt stricați prin păcat. Raportul despre viața sa nobilă și plină de abnegație este o încurajare pentru oamenii din timpul nostru. Din el putem aduna tăria spre a rezista ispitei cu noblețe și statornicie, și prin harul blândeții, să stăm pentru dreptate sub cele mai aspre cercări. SV 21.1