Daniel ar fi putut găsi o scuză admisibilă de a se depărta de principiile strictei cumpătări, dar aprobarea lui Dumnezeu îi era mai scumpă decât favoarea celui mai puternic, suveran pământesc — mai scumpă chiar decât viața lui. Prin purtarea sa politicoasă, el obținuse favoarea superiorului său, care era însărcinat cu supravegherea tinerilor evrei și Daniel îi făcu o cerere, ca să nu fie siliți a mânca din bucatele împăratului, sau să bea din vinul lui. Supraveghetorul se temea, ca nu cumva, prin îndeplinirea acestei cereri, să-și atragă dizgrația împăratului și să-și pună astfel viața în primejdie. Ca și mulți din zilele noastre, el credea că o dietă abstinentă va face pe acești tineri să fie palizi și bolnăvicioși la înfățișare și slăbiți în ce privește puterea fizică, pe când hrana necumpătată de la masa acelui împărat i-ar face voioși și frumoși, sporind puterea lor de muncă fizică și mintală. SV 21.2
Daniel a cerut ca lucrul acesta să fie hotărât printr-o cercare de zece zile, — dându-se libertate evreilor ca, în acest scurt timp, să mănânce alimente simple în timp ce tovarășii lor să aibă parte de delicatesele împăratului. În cele din urmă, cererea le-a fost îndeplinită, dar Daniel știa sigur că va câștiga. Deși era încă tânăr, văzuse urmările dăunătoare ale vinului și ale vieții desfrânate asupra sănătății fizice și mintale. SV 22.1