Caracterul remodelat — Lucrarea noastră pentru cei ispitiți și căzuți va avea un succes real numai când harul lui Hristos remodelează caracterul și omul este adus într-o vie legătură cu infinitul Dumnezeu. Acesta este scopul oricărui adevărat efort pentru temperanță. — Testimonies for the Church 6:111. Te 102.1
Hristos lucrează dinspre interior — Oamenii nu vor fi niciodată cu adevărat cumpătați până când harul lui Hristos nu va fi un principiu în inima lor.... Aspectele exterioare nu pot face reforma. Creștinismul propune o reformă în inimă. Ceea ce face Hristos în interior va fi manifestat în exterior, sub comanda unui intelect convertit. Încercarea de a începe dinafară și apoi a lucra în interior a dat și va da întotdeauna greș. — Counsels on Diet and Foods, 35. Te 102.2
Trebuie recâștigată puterea autocontrolului — Unul dintre cele mai deplorabile efecte ale apostaziei originare a fost pierderea puterii omului de autocontrol. Numai după ce această putere este recâștigată poate exista un real progres. Te 102.3
Trupul este unicul mediu prin care mintea și sufletul se dezvoltă pentru zidirea caracterului. Prin urmare, el este cel asupra căruia vrăjmașul sufletelor își direcționează ispitele, pentru slăbirea și degradarea capacităților fizice. Succesul lui în acest punct înseamnă supunerea întregii ființe față de rău. Dacă nu se află sub stăpânirea unei puteri mai înalte, tendințele naturii noastre fizice vor aduce sigur ruină și moarte. Te 103.1
Trupul trebuie adus la supunere. Puterile mai nobile ale ființei trebuie să guverneze. Pasiunile trebuie stăpânite de voință care, ea însăși, trebuie să fie sub controlul lui Dumnezeu. Puterea suverană a rațiunii, sfințită de harul divin, trebuie să domnească în viața noastră. — The Ministry of Healing, 129, 130. Te 103.2
Inutilitatea încercărilor treptate — Se vor scuza aceia care au avut multe ocazii și multă lumină prețioasă, care se bucură de avantajele educației, că n-o pot rupe cu practicile nesănătoase? De ce nu raționează de la cauză la efect cei care au puteri excepționale de judecată? De ce nu susțin ei reforma stând ferm la principii, hotărâți să nu guste alcool sau să folosească tutun? Acestea sunt otrăvuri și folosirea lor înseamnă o călcare a Legii lui Dumnezeu. Unii spun, atunci când se face vreun efort pentru iluminarea lor în această privință: “Am să mă las treptat!” Dar Satana râde de orice astfel de decizie. El spune: “Aceștia sunt sigur ai mei. Nu mi-e frică pentru ei, când sunt pe acest teren!” Te 103.3
El știe însă că nu are putere asupra omului care, atunci când păcătoșii îl ademenesc, are curajul moral de a spune un “Nu” clar și răspicat. Un astfel de om a respins compania diavolului și, atâta vreme cât se prinde de Isus Hristos, îngerii pot fi în legătură cu el, dându-i puterea morală de a birui. — Manuscris 86, 1897. Te 103.4
O bătălie grea, dar Dumnezeu ajută — Folosiți tutun sau băuturi amețitoare? Alungați-le de la voi, pentru că vă afectează puterile. A renunța la folosirea acestor lucruri va însemna o bătălie grea, dar Dumnezeu vă va ajuta să duceți această luptă. Cereți de la El har pentru a birui și apoi credeți că vă va da, pentru că vă iubește. Nu lăsați ca tovărășii lumești să vă scoată din supunerea față de Hristos ci, mai degrabă, lăsați ca mintea să vă fie îndepărtată de la acești tovarăși la Isus. Spuneți-le că urmăriți comoara cerului. Nu sunteți ai voștri; ați fost cumpărați cu un preț, cu însăși viața Fiului lui Dumnezeu și trebuie să-I aduceți slavă lui Dumnezeu în trupul și duhul vostru, pentru că ele sunt ale Lui. — Scrisoarea 226, 1903. Te 103.5
Căutați ajutorul lui Dumnezeu și al sfinților — Am o solie de la Domnul pentru sufletul ispitit, care a fost sub dominația lui Satana, dar care luptă pentru a se elibera. Mergi la Domnul, pentru ajutor. Mergi la cei pe care-i știi că Îl iubesc pe Dumnezeu și se tem de El, și spune-le: “Luați-mă în grija voastră, căci Satana mă ispitește cu înverșunare. Eu n-am putere să ies din capcană. Țineți-mă aproape de voi în orice clipă, până ce voi avea mai multă putere, pentru a rezista ispitei.” — Scrisoarea 166, 1903. Te 104.1
Relația personală cu Dumnezeu — Aduceți înaintea lui Dumnezeu dorințele, bucuriile, tristețile, grijile și temerile voastre. “Domnul este plin de milă și îndurare”. Inima Lui iubitoare este mișcată de necazurile noastre chiar și numai auzind de ele.... Nimic din ceea ce privește în vreun fel pacea noastră nu este prea neînsemnat pentru El, ca să nu-l ia în seamă. Nu există, în experiența noastră, capitol prea întunecat pentru ca El să nu-l poată citi; nu există, pentru El, încurcătură prea mare pentru a nu o putea rezolva. Nici o nenorocire nu vine asupra celui mai neînsemnat dintre copiii Săi, nici o neliniște nu-i chinuie sufletul, nici o bucurie nu este exprimată și nici o rugăciune sinceră nu pleacă de pe buze, fără ca Tatăl nostru ceresc să nu le observe sau să nu-L intereseze imediat. “El vindecă pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile”. Relația dintre Dumnezeu și oricare suflet este atât de distinctă și totală, ca și cum n-ar mai exista altul pentru care El a dat pe singurul Său Fiu. — Steps to Christ, 104, 105. Te 104.2