Umilința^{3Mărturii speciale, Seria A 3:53-59 (1895).}

Când acela care este conlucrător cu Domnul Hristos sădește adevărul în inima păcătosului, cu dragoste și cu umilință, glasul iubirii vorbește prin slujitorul omenesc. Făpturile cerești sunt alături de omul consacrat, iar Duhul lucrează în sufletul celui necredincios. Dumnezeu îi pune în inimă puterea de a crede, iar cel păcătos primește dovada Cuvântului Său. Prin influența plină de har a Duhului Sfânt, păcătosul este schimbat și ajunge să fie una cu Hristos în spirit și în scop. Dragostea lui față de Dumnezeu se mărește, iar el flămânzește după neprihănire și dorește nespus să fie tot mai asemănător cu Domnul Său. Privind la Hristos, el este schimbat din slavă în slavă, și caracterul lui ajunge să fie tot mai asemănător cu Isus. El este plin de iubire față de Hristos și de o dragoste adâncă și mișcătoare față de sufletele care pier, iar chipul Iui Hristos, nădejdea slavei, este întipărit înăuntrul său. “Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.”MP 220.2

Vă rog să citiți capitolele 2 și 3 din Epistola către Filipeni și capitolul 1 din Coloseni. Acolo sunt lecții pe care trebuie să le învățăm cu toții. Apostolul Pavel scrie: “Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă, ci, în smerenie, fiecare să privească spre altul mai presus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora. Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuși și a luat chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. De aceea, și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume.... Duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur, nu numai când sunt eu de față, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea. Faceți toate lucrurile fără cârtiri și fără șovăieli, ca să fiți fără prihană și curați, copii ai Iui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos și stricat, în care străluciți ca niște lumini în lume, ținând sus Cuvântul vieții, așa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.” “Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi, ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu. Vreau să zic: taina ținută ascunsă din veșnicii și în toate veacurile, dar descoperită acum sfinților Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăția slavei tainei acesteia între neamuri, și anume: Hristos în voi, nădejdea slavei. Pe El îl propovăduim noi, și sfătuim pe orice om, și învățăm pe orice om în toată înțelepciunea, ca să-l înfățișăm pe orice om desăvârșit în Hristos Isus.”MP 221.1

Evitați provocarea

Lucrătorii noștri ar trebui să se poarte cu înțelepciunea cea mai mare, ca să nu spună niciun cuvânt care ar putea să provoace oștirile Iui Satana și să stârnească puterile unite ale răului. Dacă Domnul Hristos nu a îndrăznit să aducă acuzații jignitoare împotriva prințului răului, oare este potrivit ca noi să aducem astfel de acuzații care să pună în mișcare slujitorii răului și organizațiile omenești aflate în legătură cu spiritele rele? Deși a fost singurul Fiu al Dumnezeului infinit și Comandantul curților cerului, Domnul Hristos S-a abținut să aducă acuzații împotriva lui Satana. Vorbind despre El, Isaia spune: “Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui, îl vor numi: ‘Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii’.”MP 222.1

Cei care vorbesc sau scriu despre solia îngerului al treilea să ia în considerare faptul că Prințul Păcii nu a adus acuzații jignitoare împotriva vrăjmașului și să învețe lecția pe care ar fi trebuit să o învețe mult mai devreme în experiența lor. Ei trebuie să poarte jugul lui Hristos și să pună în practică umilința Lui. Marele învățător spune: “Învățați de la Mine [Eu nu sunt îngâmfat, ci îmi ascund slava], căci Eu sunt blând și smerit cu inima”. Învățând de la Mine, “veți găsi odihnă pentru sufletele voastre”. Misionarii noștri să facă o lucrare care va conduce la o pocăință și nu una de care vor fi nevoiți să se pocăiască ei înșiși. Dacă vrem să fim o mireasmă de viață spre viață, trebuie să învățăm mai mult blândețea lui Hristos.MP 222.2

Nimeni să nu-i deschidă vrăjmașului calea de a-și face lucrarea. Nimeni să nu-l ajute în promovarea puterilor lui asupritoare, căci noi încă nu suntem pregătiți să ne confruntăm cu ele. Avem nevoie de influența Duhului Sfânt, care ne sensibilizează, ne face supuși și ne înnobilează pentru a modela caracterul nostru și pentru a aduce fiecare gând la supunerea față de Domnul Hristos. Duhul Sfânt este cel care ne va face în stare să biruim și care ne va conduce, ca pe Maria, la picioarele lui Isus, pentru a învăța smerenia și blândețea inimii Sale.MP 223.1

Noi trebuie să fim sfințiți de Duhul Sfânt în fiecare oră a zilei, ca să nu fim prinși în capcană de vrăjmașul, punându-ne sufletul în pericol. Înălțarea de sine este o ispită continuă, de aceea, să veghem cu multă atenție împotriva acestui rău. Dacă vrem să nu manifestăm spiritul criticii, al condamnării, și al aroganței, trebuie să veghem fără încetare. Să ne străduim să evităm orice aparență de rău și să nu evidențiem nicio trăsătură asemănătoare cu atributele Lui Satana, descurajându-i și dezamăgindu-i pe cei cu care venim în legătură. Să lucrăm așa cum a lucrat Domnul Hristos — ca să atragem și să zidim, nu să dărâmăm. Unii sunt înclinați din fire să fie aspri și autoritari, să se poarte ca niște stăpâni peste moștenirea care îi aparține lui Dumnezeu. Din cauza manifestării unor asemenea trăsături au fost pierdute suflete prețioase. Motivul pentru care oamenii au manifestat asemenea însușiri neplăcute este că nu s-au aflat în legătură cu Dumnezeu.MP 223.2

Cum să ne purtăm cu sufletele prețioase

Cei care se află în poziții importante și intră în legătură cu sufletele pentru care a murit Domnul Hristos ar trebui să-i prețuiască pe oameni, așa cum i-a prețuit Dumnezeu, și să-i considere valoroși. Totuși mulți au tratat moștenirea răscumpărată cu sângele Iui Hristos în mod aspru, în armonie cu înclinațiile omenești, și nu în conformitate cu gândul și cu spiritul Iui Hristos. Domnul le spune ucenicilor Săi: “Voi sunteți frați”. Ar trebui să ne aducem aminte fără încetare care este relația dintre noi și să nu uităm că, la scaunul de judecată al lui Hristos, vom fi nevoiți să ne întâlnim cu aceia cu care suntem asociați aici. Dumnezeu va fi Judecătorul, iar El va trata corect pe fiecare în parte.MP 224.1

Ioan spune: “Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și au fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea.” Toți cei care mărturisesc Numele lui Hristos să se gândească la faptul că vor trebui să de-a socoteală înaintea scaunului de judecată al lui Hristos pentru fiecare nedreptate și pentru fiecare cuvânt aspru. Nu va fi ceva plăcut să revedem cuvintele care au rănit sufletele, să revedem fiecare hotărâre care a fost luată împotriva sufletelor pentru care a murit Domnul Hristos, Fiecare faptă va ajunge la judecată, iar spiritul care a determinat-o va ieși la iveală. Roadele fiecărei pretenții arbitrare și egoiste vor fi arătate deschis, iar oamenii vor vedea rezultatele faptelor lor, chiar așa cum le vede Dumnezeu. Ei vor vedea că au îndepărtat suflete prețioase de pe calea cea dreaptă, deoarece le-au tratat în mod necreștinesc. Trăim în ziua cea mare, Ziua Ispășirii, și acum este timpul ca fiecare să se pocăiască înaintea lui Dumnezeu, să-I mărturisească păcatele și să se bazeze, cu o credință vie, pe meritele Mântuitorului răstignit și înviat.MP 224.2

Frații mei și surorile mele, doriți voi să vă aduceți aminte fără încetare că nu trebuie să vă exprimați însușirile firești în comportamentul vostru față de moștenirea lui Dumnezeu? Poporul lui Dumnezeu este proprietatea lui Hristos și cât de mare a fost prețul plătit de El pentru ea! Oare va fi vreunul dintre noi printre cei ce îl ajută pe vrăjmașul lui Dumnezeu și al omului să descurajeze și distrugă sufletele? Care va fi pedeapsa adusă asupra noastră, dacă îndeplinim o astfel de lucrare? Fiecare dintre noi trebuie să scoată din conversația lui orice expresie aspră și jignitoare. Să nu ne îngăduim să-i condamnăm pe alții și nici nu vom face așa, dacă suntem una cu Domnul Hristos. Să-L reprezentăm pe Hristos în comportamentul nostru cu semenii. Noi trebuie să fim niște conlucrători cu Dumnezeu în sprijinirea celor ce sunt ispitiți. Să nu încurajăm sufletele să semene semințele îndoielii, căci aceste semințe vor aduce un seceriș dăunător. Trebuie să învățăm de la Domnul Hristos, să aplicăm metodele Sale și să manifestăm spiritul Său. Nouă ni se poruncește: “Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus”. Să ne obișnuim să credem în Cuvântul lui Dumnezeu, care se împlinește în mod așa de minunat și plin de slavă. Dacă avem asigurarea deplină a credinței, nu ne vom îngădui să ne îndoim de frații și de surorile noastre.MP 225.1

Caracterul lui Hristos

Avem privilegiul de a-L înțelege pe Isus așa cum este El, de a-L cunoaște pe Acela care este plin de îndurare, bunătate și politețe divină. El este bun și milos și va ierta păcatele noastre. Despre El este scris: “Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraților Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce privește legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos și vrednic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele norodului. și prin faptul că El însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți.”MP 225.2

Trebuie să cultivăm iubirea și recunoștința, să privim la Domnul Isus și să fim schimbați după chipul Său. Rezultatul acestei schimbări va fi o mai mare încredere, va fi speranță, răbdare și curaj. Să bem din apa vieții, despre care Domnul Hristos i-a vorbit femeii din Samaria. El a spus: “Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și Cine este Cel ce-ți zice: ‘Dă-Mi să beau!’ tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.... Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.” Apa aceasta reprezintă viața Iui Hristos și fiecare suflet trebuie să o aibă, intrând într-o legătură vie cu Dumnezeu. Atunci, încrederea binecuvântată, recunoscătoare și umilă va fi un principiu statornic în suflet. Teama izvorâtă din neîncredere va fi spulberată de o credință vie. Noi vom contempla caracterul Aceluia care ne-a iubit mai întâi.MP 226.1

Prin contemplarea iubirii fără egal a lui Dumnezeu, noi ne însușim natura Sa. Domnul Hristos a fost reprezentarea caracterului Dumnezeului cerului atât înaintea oamenilor, cât și înaintea îngerilor. El a demonstrat că atunci când depind întru totul de Dumnezeu, oamenii pot să respecte poruncile Sale și să trăiască, iar legea Sa va fi ca lumina ochilor lor.MP 226.2

Cei care caută calea vieții nu trebuie să fie bogați, înțelepți, nu trebuie să fie învățați sau onorați, totuși Dumnezeu îi va face înțelepți, ca să poată înțelege ce trebuie să facă pentru a fi mântuiți. Lumina cerului strălucește asupra pământului, venind de la tronul lui Dumnezeu, iar Domnul Hristos spune: “Și, după ce voi fi înălțat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toți oamenii”. Invitația Sa plină de har se adresează întregii lumi, iar cei ce răspund vor găsi viața și mântuirea. Apostolul Petru scrie: “Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos! Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte”.MP 226.3

*****