Valoarea Domnului Hristos pentru urmașii Săi
Cooranbong, Australia,
4 mai 1896
Mi-a părut rău când am citit scrisoarea voastră care exprima descurajare. Citiți Efeseni 2, 4-22. Am fost îndemnată să vă recomand acest cuvânt al Scripturii. Citiți-l cu atenție, așa cum nu l-ați citit niciodată mai înainte. EI este plin de învățăminte. Locuirea Domnului Hristos în inima noastră, prin credință, înseamnă a-L contempla pe Hristos, prețuindu-L fără încetare pe Mântuitorul nostru drag, ca pe Prietenul nostru cel mai bun și mai onorat, așa încât să nu-L supărăm și să nu-L ofensăm prin nicio fapta. Avem întotdeauna această făgăduință, care ne mângâie și ne ajută: “Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu”.MP 387.1
Nu uitați că nu va veni niciodată un timp în care umbrele întunecate ale lui Satana nu vor fi puse în calea noastră pentru a ne slăbi credința și pentru a împiedica lumina care vine din prezența Domnului Isus, Soarele Neprihănirii. Credința noastră nu trebuie să se poticnească, ci să străbată dincolo de întuneric. Să nu lăsăm ca experiența noastră să fie învăluită în umbrele întunecate ale îndoielii. Credința noastră nu se întemeiază pe simțăminte, ci pe adevăr. Apostolul inspirat spune că suntem zidiți pe temelia apostolilor și a profeților, Isus Hristos însuși fiind Piatra din capul unghiului. Biserica lui Hristos este reprezentată ca o zidire, destinată “locuirii lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt”. Dacă suntem “înrădăcinați în iubire”, vom fi în stare să “pricepem împreună cu toți sfinții, care este lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea și să cunoaștem dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoștință”. Oh, ce posibilități valoroase și ce încurajare! Mântuitorul cel scump locuiește în inima omenească eliberată de orice necurăție morală, înnobilând și sfințind întreaga făptură și făcând din om un templu al Duhului Sfânt.MP 387.2
Hristos — un Mântuitor personal
Prin urmare, este Domnul Hristos un Mântuitor personal? Purtăm în trupul nostru moartea Domnului Isus, care este viață, mântuire și neprihănire pentru noi. Oriunde mergem, se află amintirea Celui iubit de noi. Printr-o credință vie și personală, noi rămânem în Hristos, iar El rămâne în inima noastră. Suntem însoțiți de Prezența divină, iar când ne dăm seama de această Prezență, gândurile noastre sunt aduse la supunerea față de Domnul Isus Hristos. Experiența noastră spirituală este proporțională cu măsura în care suntem conștienți de această tovărășie. Așa a umblat Enoh cu Dumnezeu. Când ne vom gândi ce înseamnă Hristos pentru noi și ce lucrare a făcut El pentru noi — Planul de Mântuire, El va locui în inima noastră prin credință. În timp ce cultivăm gândurile cu privire la acest mare dar al lui Dumnezeu pentru lumea noastră și pentru noi personal, vom fi cei mai fericiți oameni.MP 388.1
Aceste gânduri au o influență puternică asupra întregului caracter. Doresc să întipăresc în mintea voastră faptul că, dacă vreți, puteți avea alături de voi fără încetare un tovarăș divin. “Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: ‘Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu’.” Când mintea stăruie asupra lui Hristos, caracterul nostru este modelat în asemănare cu cel divin. Gândurile sunt pătrunse de simțământul bunătății și al iubirii Sale. Când contemplăm caracterul Său, El se află în toate gândurile noastre. Iubirea Sa ne cuprinde. Dacă privim chiar și o singură clipă la strălucirea soarelui de la miezul zilei și ne întoarcem apoi privirea în altă direcție, imaginea soarelui se va proiecta în tot ce vedem. Tot așa este și atunci când privim la Isus. Tot ce vedem reflectă chipul Soarelui Neprihănirii. Nu mai putem vedea nimic altceva și nu mai putem vorbi despre nimic altceva. Chipul Său este întipărit în sufletul nostru și influențează fiecare aspect al vieții de zi cu zi, modelând și transformând întreaga noastră fire. Privind la El, suntem schimbați după chipul divin, ajungând chiar asemenea Iui Hristos. Astfel, vom răspândi asupra tuturor celor cu care ne vom asocia razele luminoase și voioase ale Celui ce ne-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru noi, Aici, din nou, se află înțelegerea unei locuiri personale și reale a lui Hristos în inima noastră prin credință.MP 388.2
Prezența lăuntrică a lui Isus
Dacă îndrumările Domnului Isus au fost primite și au ajuns să ne conducă, El este pentru noi o prezență lăuntrică neîncetată, care exercită controlul asupra gândurilor, ideilor și faptelor noastre. Mintea noastră este plină de învățătura celui mai mare învățător pe care L-a cunoscut lumea vreodată. Concepția noastră cu privire la viață și la datoriile zilnice este determinată de înțelegerea responsabilității și a influenței pe care o exercităm. Pentru noi, Isus Hristos este totul — cel dintâi și cel de pe urmă, totul în toate. Isus Hristos, Duhul Său, caracterul Său se văd în toate faptele noastre, sunt tiparul, firul și țesătura întregii noastre făpturi. Cuvintele lui Hristos sunt duh și viață. Prin urmare, noi nu ne putem centra gândurile asupra propriului eu, nu mai trăim noi, ci Hristos, Nădejdea slavei, este Cel ce trăiește în noi. Eul este mort, dar Hristos este un Mântuitor viu. Când continuăm să privim la Isus, noi reflectăm chipul Său pentru toți cei ce se află în jurul nostru. Nu mai putem să ne oprim pentru a ne gândi la dezamăgirile noastre și nici măcar nu mai putem să vorbim despre ele, deoarece privirile noastre sunt atrase spre un tablou mult mai plăcut — iubirea prețioasă a lui Isus. El locuiește în noi prin Cuvântul adevărului.MP 389.1
Ce i-a spus Domnul Hristos femeii samaritene la fântâna lui Iacov? “Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și Cine este Cel ce-ți zice: ‘Dă-Mi să beau!’, tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.” “Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăși sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete, ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viață veșnică.” Apa la care se referea Domnul Hristos era descoperirea harului Său în Cuvânt, Duhul Său, învățătura Sa constituie un izvor îndestulător pentru fiecare suflet. Orice altă sursă la care ar apela cineva se va dovedi insuficientă și nesatisfăcătoare. Cuvântul adevărului este asemenea apelor răcoroase ale Libanului, care sunt întotdeauna plăcute și îndestulătoare. În Domnul Hristos este plinătatea unei fericiri nesfârșite. Dorințele, plăcerile și amuzamentele lumii nu împlinesc nevoile sufletului și nici nu-l vindecă. Însă Domnul Isus spune: “Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu, are viața veșnică”.MP 390.1
Prezența plină de har a lui Hristos în Cuvântul Său vine întotdeauna în întâmpinarea nevoilor sufletului, iar El este reprezentat ca fiind izvorul de apă vie, care înviorează sufletul însetat. Este privilegiul nostru să avem un Mântuitor viu și prezent. El este sursa puterii spirituale puse înăuntrul nostru, iar puterea Sa se va revărsa în afară prin cuvinte și fapte, înviorându-i pe toți cei ce se află în sfera noastră de influență și trezind în ei aspirația și dorința după putere și curăție, după sfințenie și pace și după acea bucurie care nu aduce nicio întristare odată cu ea. Acesta este rezultatul locuirii lăuntrice a Mântuitorului.MP 390.2
Mijlocirea lui Hristos
Domnul spune: “Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului”. El a trăit cândva ca om pe pământ, divinitatea Sa a fost înveșmântată în natura umană. El a fost un om al suferinței, care a îndurat ispitele lui Satana. El a fost ispitit în toate lucrurile ca și noi și știe cum să vină în ajutorul celor ispitiți. Acum, Isus se află în ceruri și stă la dreapta lui Dumnezeu ca apărător al nostru spre a mijloci pentru noi. Când ne gândim la acest lucru, trebuie să ne simțim întotdeauna mângâiați și plini de speranță. El se gândește la fiecare dintre noi și cunoaște fiecare nevoie a noastră. Când sunteți ispitiți, spuneți: El îmi poartă de grijă, El mijlocește pentru mine, El mă iubește, El a murit pentru mine, mă voi consacra Lui fără nicio rezervă. Când ne lamentăm cu privire la noi înșine, ca și când am fi propriii mântuitori, noi întristăm inima lui Hristos. Să nu facem așa. Trebuie să-I încredințăm lui Dumnezeu paza sufletului nostru, ca unui Creator credincios. El trăiește veșnic spre a mijloci pentru cei ispitiți și încercați. Deschideți-vă inima în fața razelor strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii și nu îngăduiți să scape de pe buzele voastre nicio singură umbră de îndoială, niciun cuvânt al necredinței, ca să nu semănați semințele neîncrederii. Pentru noi sunt pregătite binecuvântări îmbelșugate, prin urmare, să le primim prin credință. Vă îndemn să aveți curaj în Domnul. Puterea divină ne aparține. Să vorbim despre curaj, despre credință și despre putere. Citiți capitolul 3 din Efeseni. Puneți în aplicare instrucțiunile dale acolo. Aduceți o mărturie vie pentru Dumnezeu în orice situație v-ați afla.MP 391.1