Răspunderile lucrătorilor

Oricât ar fi de însemnată sau neînsemnată însărcinarea ce ne-a fost încredințată în lucrarea Domnului, noi avem datoria ca să ne cercetăm și să ne judecăm pe noi înșine. E lucru lămurit că o mare parte din păcatele Bisericii se datorește lipsei de spiritualitate a lucrătorilor. Dumnezeu și-a ales un popor binevoitor și dornic de a umbla în căile Domnului și de a face lucrarea Sa. Dar suntem noi la înălțimea chemării creștine ca conducători și ca păstori ai turmei?BR 85.9

“Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, și caută neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea. Luptă-te lupta cea bună a credinței; apucă viața veșnică la care ai fost chemat”. 1 Timotei 6, 11.12.BR 85.10

Suntem noi într-adevăr vrednici să purtăm acest titlu de noblețe: “Oameni ai lui Dumnezeu”? Fugim noi în fiecare clipă cu hotărâre de tot ce vine de la lume și de poftele sale, de poftele cărnii și de stricăciunile sale, de inima noastră din, fire decăzută, de caracterul nostru rău cu nedesăvârșirile sale, cu înclinațiile sale către mândrie, către egoism, necredință, critică și rău sub toate formele lui atrăgătoare și înșelătoare?BR 86.1

Căutăm noi cu stăruință, în lupte lungi pe genunchi, în meditații, în examene serioase ale conștiinței, harul spiritual care va face din noi adevărate modele pentru turmă?BR 86.2

Suntem noi cu adevărat îmbrăcați în dreptatea lui Hristos, nu cum am fi cu o haină, ce ascunde murdăria, ci ca și cu o putere care transformă caracterul și viața, sfințește voința și întreaga ființă, Luptăm noi în fiecare clipă lupta cea bună a credinței pe câmpul de luptă al inimii noastre, până când ea ajunge să fie locuită de Duhul Sfânt? Am apucat noi viața veșnică în așa măsură ca să ajungem “morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu”, astfel că eul să fie răstignit în fiecare zi, să fim liberați de orice idolatrie, ca Hristos să trăiască în noi și să domnească în noi ca suveran?BR 86.3

Întrebări serioase și grozave chiar, care cer un examen lăuntric al inimii noastre, un examen al vieții noastre de familie, ca și un examen al nostru aparte, precum și un examen al slujbei pe care o îndeplinim. Să nu pierdem nici o clipă din vedere că suntem expuși atacurilor celor mai înverșunate și mai iscusite ale vrăjmașului.BR 86.4

“Satana vine cu ispite speciale la predicator. El știe că predicatorii nu sunt decât oameni, că nu au o dreptate și o sfințenie a lor proprie; că comorile Evangheliei au fost așezate în vase de lut, pe care numai puterea divină le poate face vase de cinste. ‘El știe că Dumnezeu a rânduit ca predicatorii să fie un mijloc puternic pentru salvarea sufletelor și că ei, vor avea succes în lucrarea lor, numai dacă vor lăsa ca Tatăl ceresc să conducă viața lor. De aceea el folosește toată iscusința sa, ca să-i atragă în păcat, știind că slujba lor face ca păcatul în ei să fie cu atât mai păcătos, căci, săvârșind păcatul, ei se fac singuri slujitori ai păcatului’.” — Slujitorii evangheliei, 124.BR 86.5