Atitudinea față de noua lumină

Păstrarea adevărului nu înseamnă excluderea luminii celei noi — Este adevărat că noi deținem adevărul și că trebuie să ne ținem tari pe aceste poziții care nu pot fi dărâmate; dar nu trebuie să privim cu suspiciune orice lumină nouă pe care Dumnezeu ar putea s-o trimită și să zicem că nu vedem nici un motiv pentru care am avea nevoie de mai multă lumină decât adevărul cel vechi pe care l-am primit până acum și pe care stăm tari. Dacă vom gândi în acest fel ne vom găsi sub incidența mustrării adresate de Martorul credincios: “Și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol.” Adevărata stare în fața lui Dumnezeu a acelora care se cred bogați și având o mulțime de bunuri, nesimțind nevoia de a mai primi ceva, este una de orbire, iar ei nu știu asta. — The Review and Herald, 7 august, 1894.SE 33.1

Conduși de Dumnezeu dar nu infailibili — Noi nu trebuie să gândim: “Ei bine, avem tot adevărul, înțelegem care sunt principalii stâlpi ai credinței noastre, și putem să ne mulțumim cu această cunoștință.” Adevărul însă înaintează și noi trebuie să umblăm în această lumină crescândă.SE 33.2

Un frate mi-a adresat întrebarea: “Sora White, credeți că noi trebuie să înțelegem adevărul fiecare pentru el însuși? De ce nu putem să luăm adevărurile pe care ceilalți le-au pus laolaltă și să le credem pentru că ei au cercetat subiectele respective și apoi vom fi liberi să mergem mai departe fără a mai fi nevoia să ne punem mințile la treabă pentru a cerceta aceste subiecte? Nu credeți că acești oameni din trecut care ne-au adus adevărul au fost inspirați de Dumnezeu.”SE 33.3

Nu îndrăznesc să afirm că nu au fost călăuziți de Dumnezeu, pentru că Hristos conduce la descoperirea tuturor adevărurilor; dar dacă este vorba de inspirație în toată deplinătatea semnificației sale, atunci răspunsul meu este NU. Cred că Dumnezeu le-a încredințat o slujbă, dar dacă ei nu sunt tot timpul pe deplin consacrați lui Dumnezeu, vor introduce în munca lor propriile trăsături ciudate de caracter, punându-și amprenta asupra rezultatului prin modelarea experienței religioase a oamenilor după bunul lor plac. Este foarte periculos să te bazezi pe înțelepciunea cărnii. Noi ar trebui să ne bazăm pe Puterea infinită. Dumnezeu ne-a dezvăluit lucrul aceste de foarte multă vreme. Trebuie să avem o credință vie în inimile noastre și să dorim o cunoștință și o lumină mai mare. — The Review and Herald, 25 martie, 1890.SE 34.1

Să strălucească o lumină mai mare — Poporul care pretinde că are credința în adevărul prezent a fost cuprins de un spirit de fariseism. Ei sunt mulțumiți de starea în care se află. Ei afirmă: “Noi avem adevărul. Nu mai este altă lumină pentru poporul lui Dumnezeu.” Dar noi nu suntem în siguranță când adoptăm o astfel de poziție în care nu vom mai accepta nimic altceva decât ceea ce am convenit până atunci ca fiind adevărul. Fiecare dintre noi ar trebui să cerceteze cu sârguință Biblia în modul cel mai personal. Ar trebui să săpăm după adevăr în mina Cuvântului lui Dumnezeu. “Lumina este semănată pentru cel neprihănit, iar bucuria pentru cei cu inima curată.” Unii m-au întrebat dacă eu cred cumva că mai este lumină pentru poporul lui Dumnezeu. Noi ne-am închis mințile într-atât încât se pare că nu înțelegem ce lucrare măreață are Dumnezeu pentru noi. O lumină tot mai mare trebuie să strălucească asupra noastră. “Dar cărarea celor neprihăniți este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.” — The Review and Herald, 18 iunie, 1889.SE 34.2

Mai sunt încă multe nestemate de descoperit — Pentru acela care trăiește în comuniune cu Soarele Neprihănirii, Cuvântul lui Dumnezeu va străluci mereu într-o lumină nouă. Nimeni să nu tragă concluzia că nu mai avem adevăruri pe care să le descoperim. Cel care în rugăciune va căuta cu tot dinadinsul adevărul, va vedea că din Cuvântul lui Dumnezeu încă mai străbat raze valoroase de lumină. Încă mai sunt împrăștiate multe nestemate care trebuie adunate spre a deveni comoara rămășiței poporului lui Dumnezeu. — Counsels on Sabbath School Work, 34 (1892).SE 35.1

Cercetarea doctrinelor — Nu există nici o scuză pentru aceia care sprijină ideea că nu ar mai fi nici o fărâmă de adevăr care trebuie să fie descoperit, și că toate învățăturile noastre despre Scriptură sunt fără greșeală. Simplul fapt că poporul nostru a considerat pentru o mare perioadă de timp că anumite învățături sunt corecte nu constituie o dovadă a infailibilității concepțiilor noastre. Timpul nu va transforma eroarea în adevăr, iar adevărul își poate permite luxul de a fi corect. Doctrinele adevărate nu vor avea nimic de pierdut în urma unei cercetări amănunțite.SE 35.2

Noi trăim în vremuri foarte primejdioase și nu ne putem permite să acceptăm toate ideile ca fiind adevărate fără a le supune unei cercetări minuțioase; în același timp nici nu ne putem permite să respingem orice lucru în care sunt vizibile roadele Duhul Sfânt; ar trebui să fim dispuși să primim învățătură și în același timp blânzi și supuși cu inima. Sunt unii care se împotrivesc oricărui lucru care nu vine în concordanță cu propriile lor idei, dar făcând acest lucru ei își periclitează destinul veșnic exact în felul în care a făcut poporul evreu care l-a respins pe Hristos.SE 35.3

Domnul vrea să pună la încercare ideile noastre, pentru a vedea nevoia unei examinări minuțioase a Cuvântului Său cel Viu chiar dacă suntem în credință sau nu. Mulți care pretind a crede adevărul se mulțumesc cu starea în care se află, zicând: “Sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic.” — The Review and Herald, 20 decembrie, 1892.SE 36.1

Cum să cercetăm Scripturile — Cum ar trebui să cercetăm Scripturile? Ar trebui mai întâi să formulăm fiecare doctrină și apoi să încercăm să facem să se potrivească cu ideile noastre deja stabilite? Sau ar trebui mai degrabă să ne aducem ideile și opiniile față în față cu Scriptura, comparându-ne amănunțit teoriile cu Scripturile adevărului? Mulți dintre aceia care citesc și chiar învață Scripturile, nu înțeleg adevărurile valoroase pe care le citesc sau învață.SE 36.2

Chiar și acolo unde adevărul este evident, mulți oameni dau curs erorii. Dacă ar compara doctrinele pe care le cred cu Cuvântul lui Dumnezeu și nu l-ar mai citi în lumina doctrinelor pe care le învață, pentru a demonstra că sunt corecte, nu ar mai umbla ca orbii în întuneric și nici nu ar mai proteja eroarea. Mulți prezintă cuvintele Scripturii într-un asemenea mod încât să se potrivească propriilor lor idei, înșelându-se astfel pe ei înșiși și pe alții prin felul greșit în care interpretează Cuvântul lui Dumnezeu.SE 36.3

Noi trebuie să ne umilim inimile înainte de a începe să studiem Cuvântul lui Dumnezeu, dând la o parte tot egoismul nostru și orice dorință de originalitate.SE 36.4

Ideile la care am ținut foarte mult nu trebuie să fie considerate infailibile. Tocmai datorită tradițiilor strămoșești la care nu au fost dispuși să renunțe a venit nenorocirea asupra poporului Israel. Ei nu puteau concepe că vreuna din ideile lor sau din înțelegerile lor cu privire la Scriptură ar avea vreun punct slab. Indiferent de cât de mult au fost acceptate unele păreri de către unii oameni, trebuie să se renunțe la ele, dacă nu sunt dovedite în mod evident în Scriptură. Aceia care caută adevărul din toată inima nu vor pregeta să supună cercetării și criticismului toate concepțiile și ideile lor și nu se vor supăra dacă cineva le-ar pune la îndoială părerile și ideile.... Acesta este spiritul care a dominat printre noi în urmă cu 40 de ani.SE 37.1

Avem multe lucruri de învățat și multe, foarte multe de dezvățat. Numai Dumnezeu și cerul sunt infailibili. Vor fi foarte mult dezamăgiți aceia care cred că nu va trebui să renunțe la o idee mult iubită, sau că nu vor avea ocazia să-și schimbe părerea. Dacă ne vom încăpățâna să ne susținem ideile și părerile noastre, nu vom ajunge niciodată la acea unitate pentru care se ruga Hristos.SE 37.2

Dacă aceia care zic că nu le mai trebuie nimic ar putea vedea felul în care îi percepe întregul Univers al lui Dumnezeu sau Dumnezeu însuși, slăbiciunea și nevoia stringentă după înțelepciune care li se vor înfățișa, vor fi de o asemenea natură, încât vor striga la Dumnezeu ca să fie neprihănirea lor; ar vrea să se ascundă de fața Lui. Întocmai cum spune apostolul Pavel în 1 Corinteni 6, 19-20 “Voi nu sunteți ai voștri. Pentru că ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și duhul vostru care sunt ale lui Dumnezeu.” Atunci când planurile și proiectele noastre vor fi stricate; atunci când oamenii care au depins de judecata noastră vor ajunge la concluzia că Dumnezeu va călăuzi conduita și puterea de a raționa a fiecăruia dintre ei, nu trebuie să simțim dorința de a ne opune acestui lucru, încercând prin impunerea unei autorități arbitrare să-i facem să ne accepte ideile. Aceia care au poziții de conducere ar trebui să dea mereu dovadă de stăpânire de sine....SE 37.3

Pretinșii păzitori ai doctrinelor — Domnul îi va pedepsi pe aceia care se vor pune ca păzitori ai doctrinelor, împiedicând astfel ca lumina mai mare să ajungă la oameni. Ne așteaptă o lucrarea foarte mare, iar Dumnezeu vede faptul că liderii noștri au nevoie de o lumină mai mare, care să-i facă în stare să lucreze în armonie cu solii pe care El îi va trimite să facă lucrarea pe care El vrea ca ei să o facă. Domnul a rânduit soli, i-a înzestrat cu Duhul Său cel Sfânt și a zis: “Strigă în gura mare, nu te opri! Înalță-ți glasul ca o trâmbiță și vestește poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei!”SE 38.1

Cei care se interpun între solia care vine din cer și popor își asumă un risc foarte mare. Nimeni să nu facă așa. Solia din partea lui Dumnezeu va ajunge la poporul Său. Dacă nu se va găsi printre ei nici un om care să o rostească, pietrele vor vorbi. Sfătuiesc pe fiecare pastor să-l caute pe Domnul, să lase la o parte mândria și lupta după supremație, și să-și umilească inima în fața lui Dumnezeu. Biserica continuă să fie slabă din cauza faptului că dragostea celor mulți s-a răcit și din cauza necredinței celor ce trebuie să creadă. — The Review and Herald, 26 iulie, 1892.SE 38.2

Semne ale creșterii — Atunci când poporul lui Dumnezeu va crește în har, va avea partea de o înțelegere tot mai clară a Cuvântului Său. Ei vor descoperi o lumină și o frumusețe nouă a adevărurilor sfinte. Acest lucru a fost valabil pentru biserica din toate veacurile, și la fel va fi până la sfârșitul timpului. Dar întotdeauna atunci când viața spirituală se afla în declin, a existat tendința de a înceta înaintarea pe calea cunoștinței adevărului. Există unii care se mulțumesc cu lumina pe care au primit-o deja din Cuvântul lui Dumnezeu și care descurajează orice altă încercare de a cerceta Scripturile în acest scop. Astfel ei devin conservatori și caută să evite orice discuție.SE 38.3

Faptul că nu există dispute sau controverse în mijlocul poporului lui Dumnezeu nu reprezintă neapărat o dovadă a faptului că ei se bazează pe o doctrină adevărată. Există motive să ne temem că ei nu sunt în stare să facă deosebire între bine și rău. Dacă prin studiul Scripturii nu se ridică nici o întrebare nouă, dacă nu apar diferențe de opinii care să conducă la studiul personal al Bibliei, pentru a vedea dacă mai au adevărul sau nu, vor apărea mulți care, exact ca și în vechile timpuri, închinându-se la ceea ce nu știu, vor ține tare de vechile tradiții.SE 39.1

Mi s-a arătat că mulți care afirmă că au cunoștința adevărului prezent, nu știu în ce cred. Ei nu înțeleg pe ce se bazează credința lor și nu apreciază în mod corect lucrarea care se desfășoară în timpul acesta. Când va veni timpul încercării, oamenii care îi învață acum pe alții nu vor putea să ofere dovezi bine întemeiate pentru unele dintre doctrinele lor care vor fi supuse examinării. Ei nu au știut cât de ignoranți au fost până în momentul acelei încercări.SE 39.2

și în biserică există mulți cărora li se pare de la sine înțeles să priceapă ceea ce cred, dar care nu vor cunoaște cât de slabi sunt până va veni timpul încercării. Fiind separați de cei de-o credință cu ei, și nevoiți a sta în picioare singuri ca să ofere temeiuri pentru ceea ce cred, ei vor fi foarte surprinși de faptul că sunt foarte confuzi cu privire la ceea ce acceptaseră până atunci ca fiind adevărat. Este foarte adevărat faptul că a existat în mijlocul nostru o oarecare îndepărtare de Dumnezeu și o îndreptare a atenției spre om, înlocuind înțelepciunea divină cu cea umană.SE 39.3

Însă Dumnezeu Își va trezi poporul. Dacă alte metode au dat greș, în mijlocul lor vor apărea erezii, care vor acționa ca o sită, separând grâul de neghină. Tuturor acelora care cred în Cuvântul Său, Dumnezeu le adresează chemarea de a se trezi din somn. Acum avem parte de o lumină valoroasă, potrivită pentru timpul în care ne găsim. Pericolele care ne pasc sunt dezvăluite de adevărurile Bibliei. Această lumină ar trebui să ne conducă la un studiu sârguincios al Scripturii și la o cercetare foarte critică a pozițiilor pe care ne aflăm.SE 40.1

Dumnezeu va face ca, în post și rugăciune, poporul său să cerceteze foarte amănunțit și cu perseverență toate semnificațiile și fațetele adevărului. Credincioșii nu trebuie să se mulțumească cu supoziții și idei greșite cu privire la ceea ce constituie adevărul. Credința lor trebuie să stea tare pe Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca atunci când va veni timpul de încercare și când vor fi aduși în fața tribunalelor pentru a da socoteală pentru credința lor, să poată oferi cu teamă și reverență o bază pentru speranța pe care o au.SE 40.2

Pledați pentru aceasta cu toată tăria. Subiectele pe care trebuie să le prezentăm întregii lumi, trebuie să constituie o realitatea vie pentru noi. Este foarte important ca atunci când apărăm doctrinele pe care le considerăm a fi punctele fundamentale ale credinței noastre, să nu cădem niciodată în capcana de a folosi argumente care nu sunt foarte solide. Acestea ar putea să-l reducă la tăcere pe adversar, dar nu fac cinste adevărului. Trebuie să argumentăm numai cu dovezi solide, care nu numai că vor aduce la tăcere pe adversarii noștri, dar vor sta în picioare chiar și după cea mai minuțioasă investigare.SE 40.3

O cercetare continuă pentru obținerea unei lumini mai mari — Indiferent de progresul intelectual al umanității, nimeni să nu se amăgească cu gândul că nu mai este nevoie de un studiu continuu minuțios al Scripturii pentru obținerea unei lumini mai mari. Fiecare om din popor are datoria de a studia profețiile în mod personal. Trebuie să fim în permanență foarte atenți pentru a putea deosebi fiecare rază de lumină pe care Dumnezeu ne-o trimite și să prindem chiar prima sclipire a adevărului. Printr-un studiu pe genunchi, putem avea o lumină mai clară pe care s-o prezentăm și altora.SE 41.1

Atunci când poporul lui Dumnezeu nu-și face prea mari probleme și este mulțumit cu lumina pe care o are, trebuie să fie conștient de faptul că acest lucru nu este pe placul lui Dumnezeu. El dorește ca poporul Său să înainteze mereu pentru a primi lumina mereu crescândă care strălucește deasupra lor.SE 41.2

Atitudinea pe care biserica o are acum nu este pe placul lui Dumnezeu. Ei sunt plini de încredere în sine și nu mai simt nevoia după mai mult adevăr și după o lumină mai mare. Trăim clipe în care Satana lucrează pretutindeni în modul cel mai fervent posibil. și totuși poporul doarme. Dumnezeu dorește să se audă o voce care să trezească poporul la treabă. Gospel Workers, 297-300 (1915).SE 41.3

Este nevoie de o atitudine corectă — Fraților, noi trebuie să săpăm adânc în mina adevărului. Puteți pune la îndoială doctrinele în mod personal sau în grupuri numai dacă o faceți cu o atitudine corectă; dar de prea multe ori egoismul este prezent într-o măsură foarte mare, dându-se dovadă de un spirit necreștin încă de la începutul cercetării. Lucrul acesta îi face plăcere lui Satana într-o măsură foarte mare, însă dorința noastră de a afla adevărul trebuie să pornească dintr-o inimă umilă.SE 41.4

Vine timpul când vom fi despărțiți și împrăștiați și când fiecare dintre noi va trebui să stea în picioare fără a se putea bucura de sprijinul acelora cu care împărtășește aceeași credință; cum vom putea face acest lucru dacă nu suntem conștienți de faptul că Dumnezeu se află de partea noastră, călăuzindu-ne pașii? Domnul oștirilor este cu noi ori de câte ori inițiem un studiu biblic pentru aflarea adevărului. Dumnezeu nu va îngădui nici o clipă ca vasul să fie cârmuit de căpitani ignoranți. Noi vom fi conduși chiar de Căpitanul mântuirii noastre. — The Review and Herald, 25 martie, 1890.SE 42.1