Contribuția autorilor la lucrare

Veniturile acelora care lucrează în domeniul intelectual — Dumnezeu va avea grijă de starea financiară a autorilor. Rezultatul studiului lor îi aparține lui Dumnezeu și nu oamenilor. Dacă un angajat lucrează cu credincioșie tot timpul pentru care este plătit, cel care l-a angajat nu are ce să-i mai ceară. Dacă el însă își administrează timpul cu înțelepciune și astfel mai scrie și alte lucruri care pot fi publicate, el poate folosi aceste surse în felul în care crede el că va sluji cel mai bine cauzei lui Dumnezeu. Dacă el este mulțumit cu un mic comision se poate spune că a făcut o lucrare bună pentru cei care se ocupă în continuare de acea carte și nu ar trebui să i se ceară să facă mai mult. — Testimonies for the Church 5:563.SE 162.1

Responsabilitatea autorului — Dumnezeu dorește ca oamenii să aibă o legătură directă cu El. În relațiile Lui cu oamenii, Dumnezeu apelează întotdeauna la principiul responsabilității personale. El caută să promoveze dependența personală de El făcându-i să simtă nevoia unei călăuziri personale. El dă daruri fiecărui individ. Fiecare om este administratorul a aceea ce Dumnezeu i-a încredințat. Toți trebuie să răspundă încrederii acordate, în felul stabilit de Cel care le-a arătat-o și să dea socoteală de munca sa în fața lui Dumnezeu.SE 162.2

Dumnezeu dorește ca atunci când relaționăm cu ceilalți să ținem cont de principiul responsabilității personale în fața Lui și al totalei dependențe de El. De acest principiu trebuie să țină cont în special casele noastre de editură în relațiile lor cu autorii.SE 163.1

Unii au afirmat că autorii nu au voie să-și păstreze dreptul asupra scrierilor lor și că ar trebui să îl acorde casei de editură sau conferinței; și că în afară de acoperirea cheltuielilor implicate în producerea manuscrisului, nici o parte din profit să nu le revină lor; casa de editură sau conferința trebuie să ia tot profitul și să-l întrebuințeze, după bunul lor plac, pentru diferitele nevoi ale activităților lor. Astfel responsabilitatea autorului va fi transferată asupra altora.SE 163.2

Responsabilitate în fața lui Dumnezeu — Dar Dumnezeu nu este de acord cu lucrurile acestea. Capacitatea de a scrie o carte este unul dintre diferitele daruri pe care le-a dat Dumnezeu oamenilor, și acela care îl primește este responsabil în fața lui Dumnezeu pentru dezvoltarea lui; și el trebuie să folosească mai departe ceea ce obține de pe urma lui tot pentru Dumnezeu. Noi trebuie să ținem bine minte că acest dar nu este proprietatea noastră, pentru a-l folosi după bunul nostru plac. Dacă ar fi așa atunci am putea pretinde dreptul de a face ce vrem cu el. Ne-am putea declina responsabilitatea, lăsându-le altora partea noastră din lucrare. Dar acest lucru nu este posibil pentru că Domnul ne-a făcut administratori pe fiecare în mod individual. Noi suntem responsabili pentru dezvoltarea acestor daruri. Propriile noastre inimi trebuie să fie sfințite; în funcție de ocaziile ivite, noi trebuie să fim gata să folosim chiar și cea mai mică parte din ceea ce Dumnezeu ne-a încredințat.SE 163.3

Preluarea veniturilor provenite din munca intelectuală a cuiva de către conferințe sau casele de editură este tot atât de dreaptă cât este și preluarea de către acestea din urmă a veniturilor de pe urma proprietăților sale fizice (casă, terenuri).SE 163.4

Realizările fiecăruia din timpul său liber — La fel, nu se poate vorbi de dreptate, atunci când se pretinde ca un angajat al caselor de editură să-și dedice toate puterile trupului, sufletului și minții instituției care l-a angajat, aceasta din urmă având automat dreptul asupra oricărei realizări literare a angajatului. Atunci când el se află în timpul său liber, el deține deplinul control asupra timpului său și-l poate folosi cum dorește atât timp cât ceea ce face el nu intră în conflict cu interesele instituției sale. Pentru ceea ce scrie el în acest timp el este responsabil în fața conștiinței sale și a lui Dumnezeu.SE 164.1

Nu există o mai mare dezonoare care i se poate aduce lui Dumnezeu decât aceea când un om deține controlul complet asupra tuturor talentelor unui alt om. Simplul fapt că din această înțelegere rezultatele sunt dedicate cauzei lui Dumnezeu nu înseamnă că este bună. În astfel de relații, omul care permite ca altul să-i controleze mintea se depărtează de Dumnezeu și se expune ispitelor. Dacă responsabilitatea sa este plasată asupra altcuiva, depinzând de înțelepciunea acestuia, locul pe care Dumnezeu ar trebui să-l ocupe este ocupat de un om. Aceia care încearcă să impună o astfel de schimbare a responsabilității nu-și dau seama de rezultatele acțiunilor lor. Dar Dumnezeu ne-a spus destul de clar: “Blestemat să fie omul care se încrede în om și care se sprijină pe un muritor.” (Ieremia 17, 5.)SE 164.2

O parte din profit — Autorii nu trebuie să fie forțați să renunțe sau să-și vândă dreptul asupra cărții pe care au scris-o. Ei trebuie să primească o parte din profitul rezultat de pe urma muncii lor; ei trebuie să-și dea seama că ceea ce au ei le-a fost încredințat de Dumnezeu, și că ei trebuie să administreze acest dar conform cu înțelepciunea pe care El le-o va da. — Testimonies for the Church 7:176-178 (1902).SE 164.3

O sumă rezonabilă pentru autori — Casele de editură trebuie să primească o parte din profitul provenit de pe urma publicării. Această parte trebuie să fie direct proporțională cu activitatea depusă de editură. Dar editorii nu trebuie să-și închipuie că ei sunt cei care au făcut cea mai mare parte din lucrarea pentru scoaterea acestei cărți pe piață. Autorii trebuie să primească o sumă rezonabilă pentru munca lor, dar ei nu trebuie să vândă nici unei instituții dreptul lor. Aceasta nu se va dovedi binecuvântare pentru instituția respectivă. — Special Instruction Regarding Royalties, 13 (1899).SE 165.1

Diferența dintre cărți — Am primit ceea ce ai scris tu cu privire la dreptul de autor asupra cărților.SE 165.2

Întotdeauna au fost și vor fi și de acum înainte o mulțime de cărți pe piață, dacă autorii vor primi o sumă mare. Nu e nevoie de prea mult talent pentru a scrie cărticele cu povestiri dar ele nu sunt prea importante pentru această lume. Trebuie să se facă deosebire între cărțile care vor fi publicate. Ele nu pot fi puse în aceeași categorie. — Special Instruction Regarding Royalties, 3-4 (1899).SE 165.3

Folosiți-vă condeiele pentru beneficiul cauzei lui Dumnezeu — Bărbații și femeile care pot scrie cărți, trebui să-și folosească darul pentru beneficiul cauzei lui Dumnezeu. Ei trebuie să lucreze, iar venitul pe care-l vor obține trebuie folosit pentru a-și îndeplini datoria de a înălța adevărul acolo unde Dumnezeu dorește. Ei trebuie să se lase sfătuiți de Dumnezeu, crezând în făgăduința lui Hristos că le va trimite un Mângâietor care-i va învăța toate lucrurile și care le va aduce aminte toate lucrurile. — Special Instruction Regarding Royalties, 18 (1899).SE 165.4