Influența

Viața Domnului Hristos era o influentă nețărmurită, care se întindea mai departe și tot mai departe, o influență ce-L lega de Dumnezeu și de întreaga familie omenească. Prin Domnul Hristos, Dumnezeu a învestit pe om cu o influență care face posibil ca el, omul, să trăiască nu numai pentru sine. Noi suntem în mod individual legați de semenii noștri, suntem o parte din marele tot al lui Dumnezeu și ne aflăm sub obligații mutuale. Nimeni nu poate fi independent de semenii săi; pentru că bunul mers al unuia afectează pe ceilalți. Este scopul lui Dumnezeu acela ca fiecare dintre noi să simțim faptul că suntem necesari pentru bunul mers al altora și, în consecință, să urmărim promovarea fericirii lor.PDH 339.2

Fiecare suflet este înconjurat de o atmosferă proprie — o atmosferă încărcată poate, cu puterea credinței dătătoare de viață, de curaj, speranță și înmiresmată cu parfumul iubirii. Sau, poate fi o atmosferă apăsătoare, rece, datorită nemulțumirii și egoismului, sau otrăvită de mânjitura aducătoare de moarte a păcatului preferat. Conștient sau nu, fiecare persoană cu care venim în contact este influențată de atmosfera ce o emanăm în jur.PDH 339.3

Aceasta este o responsabilitate de care nu ne putem elibera. Cuvintele noastre, îmbrăcămintea noastră, comportamentul nostru, chiar și expresia înfățișării noastre, toate au o influență. De impresia pe care astfel o facem, depind rezultatele spre bine sau spre rău, pe care nimeni nu le poate aprecia. Fiecare impuls în acest fel este o sămânță semănată, și care își va aduce roadele ei. Ea este o verigă în lanțul cel lung al evenimentelor omenești, fără să știm până unde se va întinde. Dacă prin exemplul nostru ajutăm altora la dezvoltarea principiilor cele bune, le dăm puterea de a face binele. La rândul lor, ei exercită aceeași influentă asupra altora, iar aceștia, la rându-le, asupra altora, în acest fel, fără să ne dăm seama, prin influența noastră mii ajung să fie binecuvântați.PDH 339.4

Să aruncăm o pietricică într-un lac și se va forma un mic val concentric și apoi altul; și pe măsură ce cresc, cercul se mărește, până când ajunge la țărm. Tot așa stau lucrurile și cu influența noastră. Dincolo de cunoașterea sau controlul nostru, ea vorbește altora fiind o binecuvântare sau un blestem.PDH 340.1

Caracterul este putere. Mărturia tăcută a unei vieți credincioase, neegoiste și evlavioase, are în sine o influență irezistibilă. Manifestând în viața noastră caracterul Domnului Hristos, noi conlucrăm cu El în lucrarea de salvare de suflete. Numai prin manifestarea în viața noastră a caracterului Său, noi putem coopera cu El. Și cu cât este mai mare, mai întinsă influența noastră, cu atât mai mare este binele pe care îl putem face. Când cei care mărturisesc a sluji pe Dumnezeu, urmează exemplul Domnului Hristos, trăind în viața lor zilnică principiile Legii Sale, când fiecare faptă este o mărturie cum că ei iubesc pe Dumnezeu mai presus de orice, iar pe aproapele lor ca pe ei înșiși, atunci, biserica va avea putere ca să influențeze lumea.PDH 340.2

Dar niciodată n-ar trebui să se uite faptul că influența este, de asemenea, o putere spre rău. Pierderea unui singur suflet este un lucru teribil; dar a pricinui pierderea altor suflete este un lucru și mai teribil. Este un gând teribil acela că influența noastră să fie un miros de moarte spre moarte și totuși acest lucru este posibil. Mulți dintre cei care mărturisesc a strânge împreună cu Hristos, împrăștie ceea ce este al Său. De aceea Biserica este așa de slabă. Mulți se complac în manifestarea deschisă a spiritului de critică și acuzare. Dând loc la bănuieli, gelozie și nemulțumire, ei se predau ca instrumente ale lui Satana. Și mai înainte ca ei să-și dea seama de ceea ce fac, prin ei, vrăjmașul și-a împlinit scopul. Influența spre ceea ce este rău a fost exercitată, umbra a fost aruncată, iar săgețile lui Satana și-au nimerit ținta. Neîncrederea, necredința și infidelitatea evidentă au cuprins pe aceia care altfel ar fi putut primi pe Domnul Isus Hristos. În acest timp, slujitorii lui Satana privesc satisfăcuți asupra acelora pe care ei i-au adus la scepticism, și care s-au împietrit acum față de orice mustrare și față de orice îndemn. Ei se laudă singuri, considerând că în comparație cu aceste suflete ei sunt virtuoși și drepți. Ei nu-și dau seama că aceste epave triste de caracter sunt rezultatul vorbirii lor neînfrânate și a inimilor lor răzvrătite. Influența lor a pricinuit căderea acestor suflete ispitite.PDH 340.3

Astfel, ușurătatea, îngăduința de sine și indiferența nepăsătoare din partea celor ce mărturisesc a fi creștini, îndepărtează multe suflete de pe calea vieții. Sunt mulți aceia care se tem să întâlnească la bara de judecată a lui Dumnezeu roadele influenței lor.PDH 341.1

Numai prin harul lui Dumnezeu noi putem să folosim cum trebuie acest dar. Nu există nimic în noi înșine prin care să putem influența pe alții spre bine. Dacă ne dăm seama de neputința noastră și de nevoia noastră de putere divină, atunci nu ne vom încrede în noi înșine. Noi nu putem ști ce rezultate aduc o zi, o oră, sau o clipă și, de aceea, niciodată să nu începem ziua, fără să ne încredințăm căile și inima Tatălui nostru ceresc. Îngerii Săi sunt trimiși să vegheze asupra noastră și, dacă ne așezăm sub călăuzirea lor, oricând suntem în primejdie, ei vor fi la dreapta noastră. Când fără să ne dăm seama suntem în primejdia de a exercita o influență rea, îngerii vor fi lângă noi, inspirându-ne o cale mai bună, alegând, pentru noi, cuvintele și influențând faptele noastre. În acest fel influența noastră poate fi tăcută, neobservată, însă foarte puternică în a atrage pe alții la Hristos și la lumea cerească.PDH 341.2