În pământ bun

Semănătorul nu este întotdeauna obligat să aibă numai dezamăgiri, insuccese. Despre sămânța care a căzut în pământ bun, Mântuitorul spunea că simbolizează pe “cel care aude Cuvântul și-l înțelege, el aduce roadă, un grăunte dă o sută, altul șaizeci, altul treizeci.” Matei 13, 23. “Sămânța care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl țin într-o inimă bună și curată și fac roadă în răbdare.” Luca 8, 15.PDH 58.1

“O inimă bună și curată”, despre care ne vorbește parabola, nu este o inimă în care nu este păcat, căci Evanghelia trebuie predicată la cei pierduți. Domnul Hristos spune: “Eu am venit să chem la pocăință nu pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.” Marcu 2, 17 u.p. Cel cu inima curată, este acela care se supune în totul lucrării convingătoare a Duhului Sfânt. El își mărturisește greșeala sa și simte nevoia după mila și iubirea lui Dumnezeu. El are o dorință sinceră de a cunoaște adevărul pentru ca să-l poată trăi. Inima bună, este o inimă credincioasă, o inimă care are încredere în Cuvântul lui Dumnezeu. Căci fără credință este cu neputință să primim Cuvântul. “Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută.” Evrei 11, 6.PDH 58.2

Acesta este “cel ce aude Cuvântul și-l înțelege.” Fariseii din timpul Domnului Hristos și-au închis ochii ca să nu vadă și urechile ca să nu audă, de aceea adevărul n-a putut să ajungă la inimile lor. Ei aveau să-și primească răsplata pentru voita lor neștiință și pentru orbirea ce singuri și-au impus-o. Dar Domnul Hristos a învățat pe ucenicii Săi ca să-și deschidă mintea și inima la învățătură și să fie gata să creadă. El a rostit chiar o binecuvântare asupra lor pentru că ei au văzut cu ochii și au auzit cu urechile, și au crezut.PDH 59.1

Ascultătorii asemănați cu pământul cel bun, primesc Cuvântul, nu ca pe cuvântul oamenilor, ci așa cum și este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu. 1 Tesaloniceni 2, 13. Numai acela care primește Cuvântul Scripturilor ca vocea lui Dumnezeu, vorbindu-i lui personal, numai acela este un adevărat ascultător. El tremură în fața Cuvântului, căci pentru el, Cuvântul este o realitate vie. El își deschide puterea înțelegerii și inima sa pentru a-l primi. Astfel de ascultători erau Corneliu și prietenii săi, care au spus apostolului Petru: “Acum dar, toți suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ți-a poruncit Domnul să ne spui.” Faptele Apostolilor 10, 33.PDH 59.2

Cunoașterea adevărului nu depinde atât de puterea intelectului cât de curăția scopului și de simplitatea unei credințe pline de zel și consacrate Domnului. Îngerii Domnului se alătură acelora care cu o inimă plină de umilință caută călăuzirea divină. Duhul Sfânt este dat ca să le deschidă bogăția comorilor adevărului. Ascultătorii asemănați cu pământul cel bun, auzind Cuvântul îl păstrează. De aceea Satana cu toate mijloacele răului pe care le folosește, nu este în stare să-l mai smulgă de la ei.PDH 59.3

Numai a auzi sau citi Cuvântul lui Dumnezeu, nu este de ajuns. Acela care dorește să aibă un folos din cunoașterea Scripturilor, trebuie să mediteze asupra adevărului ce i-a fost prezentat. Printr-o atenție deosebită și cu rugăciune, el trebuie să învețe însemnătatea Cuvântului adevărului și să bea profund din spiritul sfintelor comunicări divine.PDH 59.4

Dumnezeu ne invită să ne umplem inima cu cugetări înalte, cu gânduri curate. El dorește ca noi să medităm la iubirea și mila Sa, să studiem lucrarea Sa minunată în marele Plan de Mântuire. Atunci, înțelegerea de către noi a adevărului va fi din ce în ce mai clară, iar dorința noastră după curăția inimii și limpezimea gândurilor va fi tot mai înaltă și tot mai sfântă. Atunci, cel credincios, trăind în atmosfera cea curată a cugetelor sfinte, va fi transformat prin comunicarea cu Dumnezeu și prin studierea Sfintelor Scripturi.PDH 60.1

“Aduce roadă”. Aceia care, auzind Cuvântul, “îl țin într-o inimă bună și curată” (Luca 8, 15), aduc roadă în ascultare. Cuvântul lui Dumnezeu, primit în suflet, se va manifesta prin fapte bune. Rezultatele lui vor fi văzute într-un caracter și o voință asemenea caracterului și vieții Domnului Hristos. Domnul Hristos spunea despre Sine: “Vreau să fac voia Ta Dumnezeule. și Legea Ta este în fundul inimii mele.” Psalmii 40, 8. “Eu nu pot face nimic de la Mine însumi ... pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.” Ioan 5, 30. Iar Cuvântul Sfintelor Scripturi spune că “cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască și el cum a trăit Hristos.” 1 Ioan 2, 6.PDH 60.2

Adesea, Cuvântul lui Dumnezeu vine în conflict cu trăsăturile de caracter, moștenite sau cultivate, ale omului și cu obiceiurile vieții lui. Dar ascultătorul cel asemănat cu pământul cel bun, atunci când primește Cuvântul, acceptă toate condițiile și cerințele lui. Obiceiurile și practicile lui sunt atunci aduse în supunere față de Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru el, în problema mântuirii, poruncile omului mărginit și greșit, nu au nici o valoare, în fața Cuvântului Dumnezeului cel veșnic. Din toată inima sa și cu o hotărâre neîmpărțită, el caută viața veșnică și va asculta de adevăr chiar dacă ar suferi pierderi, persecuție sau chiar cu prețul vieții.PDH 60.3

Și el va aduce roadă “în răbdare”. Nici unul dintre cei care primesc Cuvântul lui Dumnezeu, nu este scutit de greutăți și încercări. Însă atunci când necazurile vin, adevăratul creștin nu devine neliniștit, îndoielnic și abătut. Deși nu putem vedea deznodământul lucrurilor, și nici nu putem discerne scopul lucrărilor providenței, nu trebuie să ne pierdem încrederea. Amintindu-ne de mila cea iubitoare a lui Dumnezeu, noi ar trebui să aruncăm asupra Lui grijile noastre și cu răbdare să așteptăm mântuirea Sa.PDH 60.4

Prin luptă, viața spirituală se întărește. Încercările suportate cu bine vor dezvolta trăinicia caracterului și prețioase calități spirituale. Rodul desăvârșit al credinței, blândețea și iubirea, se maturizează adesea cel mai bine în mijlocul norilor de furtună și întuneric. “Iată că plugarul așteaptă roada scumpă a pământului și o așteaptă cu răbdare, până primește ploaia timpurie și târzie.” Tot astfel și creștinul trebuie să aștepte cu răbdare, ca în viața sa Cuvântul lui Dumnezeu să aducă roadă. Adesea, când ne rugăm pentru darurile Duhului Sfânt, Dumnezeu răspunde în împrejurări care dezvoltă aceste roade, uneori însă neînțelegându-I planul, suntem surprinși și descurajați. Și cu toate acestea, nimeni nu poate să dezvolte aceste daruri decât numai printr-un proces de creștere și de aducere de roade. Partea noastră este aceea de a primi Cuvântul lui Dumnezeu și de a-l ține strâns, supunându-ne pe deplin controlului său și atunci se vor împlini în noi planurile Sale.PDH 61.1

“Dacă mă iubește cineva”, spunea Domnul Hristos, “va păzi Cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la El și vom locui împreună cu el.” Ioan 14, 23. Influența unui spirit mai puternic, desăvârșit, va fi asupra noastră, pentru că avem o legătură vie cu izvorul puterii atotbiruitoare. În viața noastră spirituală, noi vom ajunge captivi ai Domnului Isus Hristos. Nu vom mai trăi nicidecum obișnuita viață egoistă, ci Hristos va locui în noi. Caracterul Său va fi atunci reprodus în noi. În felul acesta vom putea aduce roadele Duhului Sfânt — “unul treizeci, altul șaizeci și altul o sută.” Marcu 4, 20.PDH 61.2