Capitolul 9 — O lumină vie — Influența reciprocă dintre familie și societate

Dumnezeu a avut în vedere nevoile noastre sociale — Autor a tot ce este frumos.... Dumnezeu a avut grijă să satisfacă în copiii Săi dragostea de frumos. El n-a trecut cu vederea nici nevoile lor sociale, nici asocierile prietenești, folositoare, care contribuie la cultivarea simpatiei, dând strălucire vieții.FÎ 125.1

Influența asocierii — Toți oamenii își fac prieteni și vor avea influență asupra acestora și vor fi influențați, la rândul lor. Cuvântul lui Dumnezeu pune un mare accent pe prieteniile pe care ni le facem, atât bărbații, cât și femeile. Influența asocierii este cu mult mai mare asupra minții și caracterului în dezvoltare ale copiilor și tinerilor! Prietenii pe care și-i fac, principiile pe care le adoptă, obiceiurile pe care și le formează vor fi decisive atât în ceea ce privește utilitatea lor acum, cât și în ceea ce privește destinul lor în viitor. Este inevitabil ca tinerii să aibă prieteni și să fie influențați de aceștia. Acestea sunt legături tainice, care leagă sufletele laolaltă, astfel ca inima unuia să răspundă inimii celuilalt. Unul prinde ideile, sentimentele și spiritul celuilalt. Această asociere poate fi o binecuvântare sau un blestem. Tinerii se pot ajuta și întări unul pe celălalt, își pot îmbunătăți comportamentul, caracterul, cunoștințele; sau, dacă își îngăduie să devină nepăsători și necredincioși, ei pot exercita o influență negativă, spre imoralitate.FÎ 125.2

Spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești — Tinerii nu își dau seama cât de mult le sunt afectate atât caracterul, cât și reputația, prin alegerea prietenilor. Fiecare caută compania cuiva care are gusturi și obiceiuri asemănătoare cu ale lui. Cel care preferă societatea celor ignoranți și plini de vicii, și nu a celor înțelepți și cumpătați, arată prin aceasta că propriul caracter este deficitar. Gusturile și obiceiurile sale pot fi la început cu totul diferite de gusturile și de obiceiurile acelora a căror companie o caută; însă, pe măsură ce se amestecă printre ei, gândurile și sentimentele lui se schimbă; el sacrifică principiile drepte și, pe nesimțite și inevitabil, scade la nivelul prietenilor săi. Ca și pârâul care se face părtaș de proprietățile solului prin care curge, principiile și obiceiurile tinerilor ajung în mod inevitabil îmbibate de caracterul prietenilor lor.FÎ 126.1

Tendințele naturale sunt în jos — Dacă tinerii ar putea fi convinși să se asocieze cu tineri morali, integri și prietenoși, efectul ar fi binefăcător. Dacă își aleg prieteni care se tem de Domnul, influența acestora îi va conduce la adevăr, datorie și sfințenie. O viață creștină adevărată este o putere spre bine. Însă, pe de altă parte, cei care se împrietenesc cu persoane de o moralitate discutabilă, cu principii și obiceiuri rele, curând vor merge pe aceeași cale. Tendințele inimii firești sunt în jos. Cel care se asociază cu un sceptic va deveni curând sceptic; cel care alege compania celor imorali cu siguranță va ajunge și el la fel. A te duce la sfatul celor răi este primul pas spre a merge pe calea celor păcătoși și a te așeza pe scaunul celor batjocoritori.FÎ 126.2

Influențele rele sunt mai contagioase — Pentru tinerii lumești, iubirea de prietenii și de plăceri devine o pasiune care îi absoarbe. Ei consideră că etalarea în îmbrăcăminte, vizitele, îngăduirea poftei și a viciilor și frecventarea unui cerc social degradant reprezintă cel mai mare țel al vieții. Dacă sunt lăsați în singurătate, ei sunt nefericiți. Dorința lor cea dintâi este să fie admirați și flatați și să facă senzație în societate; iar când această dorință nu este satisfăcută, viața li se pare de nesuportat.FÎ 127.1

Sociabilitatea trebuie cultivată — Sociabilitatea creștină este în general prea puțin cultivată.... Cei care se închid în ei înșiși, care nu vor să iasă din această stare și să fie o binecuvântare pentru alții, prin asocieri prietenești, pierd multe binecuvântări; căci prin legături reciproce mințile se cizelează, se rafinează; prin relații sociale se formează cunoștințe și prietenii care au ca urmare o unitate a inimii și o atmosferă de iubire, care este plăcută în ochii cerului. În special cei care au gustat iubirea lui Hristos ar trebui să-și pună la lucru puterile pentru a fi sociabili, căci în acest fel ei pot câștiga suflete pentru Mântuitorul. Domnul Hristos nu trebuie să stea ascuns în inima lor, închis ca o comoară la care se râvnește, sacra și dulce, de care să se bucure doar ei; iar dragostea lui Hristos nu trebuie manifestată numai față de cine avem noi plăcere. Tinerii trebuie învățați să fie asemenea lui Hristos, dovedind interes, amabilitate, sociabilitate față de aceia care sunt în cea mai mare nevoie, chiar dacă aceștia nu sunt prietenii lor. În orice vreme și în orice loc, Domnul Hristos a dovedit un interes plin de iubire pentru familia omenească și a revărsat în jurul Lui lumina unei vieți evlavioase, pline de optimism.FÎ 127.2

Lucruri care ne influențează pe noi și pe copiii noștri — Orice prietenie pe care o stabilim, oricât de limitată ar fi, exercită o anumită influență asupra noastră, iar măsura în care cedăm acelei influențe va fi determinată de gradul de apropiere, de consecvența relației, de dragostea și de respectul pe care le avem față de cel cu care ne asociem.... Prieteniile rele au o influență nefastă. Dacă ne facem prieteni a căror influență are tendința de a ne face să uităm înaltele cerințe pe care le are Domnul față de noi, invităm ispita și devenim prea slabi în ceea ce privește puterea morală de a-i rezista. Vom ajunge să împărtășim spiritul și să nutrim ideile celor cu care ne asociem și să așezăm lucrurile sacre și veșnice pe o treaptă mai jos decât ideile prietenilor noștri. Tinerii ... sunt mult mai ușor afectați decât cei mai în vârstă. Totul face impresie asupra minților lor — chipurile la care privesc, vocile pe care le aud, locurile pe care le vizitează, prietenii pe care și-i formează, cărțile pe care le citesc. Este imposibil de evaluat importanța pentru lumea aceasta, cât și pentru cea viitoare, a prieteniilor pe care le alegem atât pentru noi înșine, cât mai ales pentru copiii noștri.FÎ 127.3

Pericolele asocierii cu cei care nu sunt creștini — Lumea nu trebuie să constituie pentru noi un criteriu. Nu trebuie să ne asociem cu cei necreștini și să ne facem părtași de spiritul lor, căci ei ne vor îndepărta inima de Dumnezeu, către închinarea la dumnezei falși. Sufletul neclintit, tare în credință, poate face mult bine; el poate oferi multe binecuvântări, în cel mai înalt grad, celor cu care se asociază, fiindcă Legea lui Dumnezeu este în inima lui. Însă nu putem să ne asociem în mod voit cu cei care calcă în picioare Legea lui Dumnezeu și să ne păstrăm totuși credința curată și nealterată. Ne vom molipsi de spiritul lor și, dacă nu ne despărțim de ei, în cele din urmă vom fi legați de ei și vom împărtăși aceeași soartă.FÎ 128.1

O lecție din viața lui Samson — Grija providențială a lui Dumnezeu fusese asupra lui Samson, pentru ca el să poată fi pregătit să îndeplinească lucrarea la care a fost chemat. Chiar la începutul vieții sale, i s-au asigurat condiții favorabile pentru a avea tărie fizică, vigoare intelectuală și curăție morală. Însă, sub influența prieteniilor rele, el s-a lăsat deposedat de ceea ce primise de la Dumnezeu, și care constituie singura tărie a omului, și a fost prins și distrus de curentul răului. Aceia care întâmpină încercări pe calea datoriei să fie siguri că Dumnezeu îi va apăra; însă, dacă în mod voit oamenii se așază sub puterea ispitei, mai curând sau mai târziu vor cădea.FÎ 128.2

Evitați-i pe cei cu standarde joase, cu moravuri ușoare — Este un lucru greșit ca aceia care sunt creștini să se afle în compania celor cu moravuri ușoare. Este primejdios a avea legături apropiate, zilnice, care ocupă timpul fără a contribui cu nimic la consolidarea morală și intelectuală. Dacă atmosfera morală, care îi înconjoară pe oameni, nu este curată și sfântă, ci întinată, aceia care trăiesc în această atmosfera vor descoperi că ea le afectează aproape imperceptibil intelectul și inima, otrăvind și distrugând. Este periculos a discuta cu cei care sunt josnici. În mod treptat și pe nesimțite, cei care în mod natural iubesc curăția și sunt conștiincioși vor ajunge la același nivel și vor fi părtași, simpatizând cu nechibzuința și cu imoralitatea acelora cu care vin în mod permanent în contact.FÎ 129.1

Mulți cedează ispitei pentru că se tem de ridicol — Copiii ... ar trebui să aibă prieteni care să nu batjocorească ceea ce este curat și demn, ci care să fie de partea a ceea ce este drept, cinstit. Teama de ridicol îi conduce pe mulți tineri să cedeze ispitei și să meargă pe calea celor fără Dumnezeu. Mamele pot face mult, prin exemplu și cuvinte, pentru a le arăta copiilor cum să fie demni și cinstiți în mijlocul disprețului și batjocurii.FÎ 129.2

Căutați-vă prieteni serioși, integri — Fie ca toți aceia care vor să-și formeze un caracter drept să-și aleagă prieteni cu o minte serioasă, oameni integri, înclinați spre religie.... Fie ca toți să ia seama cum clădesc. Furtuna ispitei va lovi asupra clădirii și, dacă aceasta nu este construită cu hotărâre și credincioșie, nu va rezista în fața probei. Prin asocierea cu cei care trăiesc conform unor principii, chiar cei nepăsători vor învăța să iubească neprihănirea. Și, prin punerea în practică a facerii de bine, se va crea în inimă un dezgust pentru ceea ce este ieftin și comun, în contradicție cu principiile din Cuvântul lui Dumnezeu.FÎ 129.3

Influențele rele sunt aproape covârșitoare — Mintea tinerilor este în mod firesc înclinată spre nesăbuință; și, la o vârsta fragedă, înainte de a-și forma caracterul și de a avea o judecată matură, ei manifestă frecvent preferință pentru prieteni care au asupra lor o influență dăunătoare.FÎ 130.1

Fie ca tinerii să fie așezați în cele mai prielnice circumstanțe posibile; căci asocierile pe care și le fac, principiile pe care le adoptă, obiceiurile pe care și le formează vor hotărî utilitatea lor atât acum, cât și în viitor, cu o certitudine care nu dă greș.FÎ 130.2

Pericolul libertății nelimitate — Libertatea nelimitată acordată copilului ... a dus la ruină mii de oameni. Cât de mulți sunt lăsați să stea noaptea pe stradă, iar părinții sunt mulțumiți să nu știe cu cine sunt copiii lor. Prea adesea sunt aleși prieteni a căror influență tinde numai să corupă. Când se lasă întunericul, băieții se adună în grupuri și iau primele lecții în privința jocurilor de cărți, a jocurilor de noroc, a fumatului și băuturii.... Prin astfel de prietenii, tineri promițători ajung bețivi și nelegiuiți.FÎ 130.3

Părinții trebuie să aleagă prietenii copiilor lor — Părinții trebuie să nu uite că asocierea cu cei cu moravuri ușoare și cu un caracter grosolan va avea o influentă dăunătoare asupra tinerilor. Dacă ei dau greș în a alege o companie potrivită pentru copiii lor, dacă le îngăduie să se împrietenească sau să se asocieze cu copii cu moravuri discutabile, ei îi așază pe copiii lor sau le îngăduie acestora să se așeze într-o școală în care se predau și se practică lecții de imoralitate.FÎ 130.4

Pericolele pentru cei tineri sporesc mult atunci când aceștia ajung într-o companie care cuprinde un mare număr de tineri de vârsta lor, cu caractere și cu obiceiuri de viață diferite. În aceste împrejurări, mulți părinți sunt înclinați să nu facă nimic, în loc să-și întețească eforturile de a-și păzi copiii și de a veghea asupra lor. Cu rugăciune și în unitate deplină, tatăl și mama trebuie să poarte împreună responsabilitatea teribilă a îndrumării corespunzătoare a copiilor lor. Să neglijeze orice altceva, însă niciodată să nu-și lase copiii să meargă unde vor și să facă ce vor, distrându-se și alegându-și prieteni răi.FÎ 130.5

Unde sunt petrecute serile? — Orice fiu sau fiică trebuie să dea explicații când lipsește de acasă noaptea. Părinții trebuie să cunoască prietenii copiilor lor și în a cui casă și-au petrecut aceștia serile. Unii copii își înșală părinții, spunându-le minciuni, pentru a evita demascarea faptelor lor rele.FÎ 131.1

Buruienile năpădesc câmpul necultivat — Tații și mamele își lasă prea adesea copiii să-și aleagă singuri distracțiile, prietenii și ocupația. Rezultatul urmează de la sine. Lăsați un câmp necultivat și, curând, acesta va fi năpădit de spini și de pălămidă. Nu veți vedea niciodată o floare frumoasă sau un arbust de soi străbătând printre buruieni. Ierburile fără valoare vor crește din abundență, fără să le purtăm de grijă, în timp ce plantele care sunt utile sau frumoase cer o îngrijire meticuloasă. Așa stau lucrurile și cu copiii noștri. Dacă avem în vedere formarea unor obiceiuri bune și întemeierea unor principii drepte, atunci este necesară o muncă serioasă. Dacă sunt de îndreptat obiceiuri greșite, este nevoie de efort și de străduință.FÎ 131.2

Fermitate, dar cu bunătate — Părinții nu trebuie să cedeze înclinațiilor copiilor lor, ci trebuie să meargă pe calea cea simplă a datoriei, pe care le-a trasat-o Dumnezeu, punându-le restricții cu bunătate, stabilindu-le interdicții cu fermitate, și totuși cu iubire, cu efort serios, stăruitor, și cu rugăciune, conducându-le pașii din lumea aceasta, către ceruri. Copiii nu trebuie lăsați să plutească încoace și încolo, pe orice cale sunt înclinați, și să rătăcească pe orice potecă s-ar ivi, care i-ar duce departe de cărarea cea dreaptă. Nimeni nu este într-un pericol mai mare decât cei care nu se tem de primejdii și neglijează sfatul și povața.FÎ 131.3

Vizitele făcute fără însoțitori nu sunt recomandate — Unii părinți greșesc, acordându-le copiilor lor prea multă libertate. Uneori, au prea multă încredere în ei și nu își văd greșelile.... Copiii care pleacă de acasă neînsoțiți, fără ochiul veghetor al părintelui asupra lor, pentru a le vedea și corecta greșelile, sunt adesea astfel influențați, încât vor fi necesare luni de zile pentru a îndepărta acele influențe.FÎ 132.1

Încercări puternice în fața tinerilor noștri — Copiii trebuie educați și instruiți pentru a ști cum să întâmpine greutățile, ispitele și pericolele. Ei trebuie învățați să fie stăpâni pe sine și să învingă greutățile cu demnitate; și dacă ei nu se aruncă în mod voit în brațele primejdiei și nu se așază fără a fi necesar în calea ispitei, dacă evită influențele rele și societatea vicioasă în care, inevitabil, ar fi siliți să fie într-o companie periculoasă, vor avea tărie de caracter pentru a sta de partea dreptății, vor apăra principiul și vor păși înainte în puterea lui Dumnezeu, cu moralul neatins. Puterile morale ale tinerilor care au fost educați în mod corespunzător și care și-au pus încrederea în Dumnezeu vor fi suficiente pentru a face față celui mai puternic test.FÎ 132.2

Ospitalitatea — o virtute biblică — Biblia se referă mult la ospitalitate. Nu numai că o prezintă ca pe o datorie, dar ne descrie și multe tablouri frumoase ale exercitării acestui har și ale binecuvântărilor pe care el le aduce.FÎ 132.3

Ocazii și privilegii neglijate — “Primitor de oaspeți” este o calitate aflată printre trăsăturile celui stăpânit de Duhul Sfânt, care are o răspundere în biserică. Chiar întregii biserici i se dă porunca: “Fiți primitori de oaspeți între voi, fără cârtire; ca niște buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit”. Aceste sfaturi au fost în mod ciudat neglijate.... În general, există prea puțină sociabilitate, prea puțină dispoziție de a mai face loc pentru încă două sau trei persoane, fară a ne simți stânjeniți sau fără a face parada.FÎ 132.4

Binecuvântări pierdute din cauza egoismului exclusivist — Cei care se închid în ei înșiși și care nu vor să primească oaspeți pierd multe binecuvântări.... Domnul însuși ne-a făcut diferiți — pe unii săraci, pe unii bogați, pe alții necăjiți — pentru ca toți să aibă ocazia de a-și clădi caracterul. Dumnezeu a rânduit să existe săraci, pentru ca noi să putem fi încercați, puși la probă, ca să scoatem la iveală ceea ce este în inimile noastre. Când spiritul de ospitalitate moare, inima ajunge paralizată de egoism.FÎ 133.1

Față de cine să fim ospitalieri? — “Când dai un prânz sau o cină”, spune Domnul Hristos, “nu chema pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii tăi bogați; ca nu cumva să te cheme și ei la rândul lor pe tine și să iei, astfel, o răsplată pentru ce ai făcut. Ci, când dai o masă, cheamă-i pe săraci, pe schilozi, pe șchiopi, pe orbi. Și va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ți răsplătească; dar ți se va răsplăti la învierea celor neprihăniți”.FÎ 133.2

Aceștia sunt oaspeți pe care nu este o povară să-i primești. Ei nu au nevoie de o primire specială sau care să (te) coste. Nu este nevoie să faci niciun efort. Căldura unei primiri plăcute, un loc lângă soba ta, un scaun la masa ta, privilegiul de a împărtăși cu tine binecuvântarea ceasului rugăciunii vor fi pentru mulți dintre aceștia ca o licărire a cerului. Simpatiile noastre trebuie să depășească limitele eului și zidurile familiei. Sunt atâtea ocazii prețioase pentru aceia care vor să facă din căminele lor o binecuvântare pentru alții. Influența socială constituie o putere minunată. Noi o putem folosi, dacă vrem, ca pe un mijloc de a-i ajuta pe cei din jurul nostru.FÎ 133.3

Un refugiu pentru tinerii ispitiți — Pretutindeni, în jurul nostru, sunt tineri care nu au familii sau ale căror familii nu au acea putere înnobilatoare care să le fie ajutor, astfel că tinerii sunt târâți spre păcat.... Acești tineri au nevoie de o mână întinsă spre ei eu iubire. Cuvinte amabile, rostite în mod simplu, mici atenții acordate, vor înlătura norii ispitelor care se adună asupra sufletului.FÎ 133.4

Păstrați simplitatea în familie — Când vin musafiri, și acest lucru se întâmplă frecvent, nu trebuie să se îngăduie ca aceștia să absoarbă tot timpul și atenția mamei; bunăstarea fizică și spirituală a copiilor ei trebuie să fie pe primul loc. Timpul nu trebuie folosit în pregătirea unor prăjituri complicate și a unor mâncăruri grele, nesănătoase, pentru a fi puse pe masă. Toate acestea constituie o cheltuială în plus și mulți nu își pot permite acest lucru.... Nu încercați să dați impresia că vă permiteți un stil de viață care, de fapt, este mai presus de puterile voastre. Nu încercați să păreți ceea ce nu sunteți, nici prin preparatele pe care le puneți la masă, nici prin maniere.... Fiți față de musafiri exact așa cum sunteți în familie în fiecare zi — respectuoși, plăcuți și amabili.FÎ 134.1

Isus — exemplu de ospitalitate — Domnul Hristos a dat prin propria Sa viață o lecție de ospitalitate. Când a fost înconjurat de mulțimea înfometată, pe malul mării, El nu i-a trimis pe oameni acasă în acea stare, ci le-a spus ucenicilor Săi: “Dați-le voi să mănânce”. (Matei 14, 16.) Printr-un act al puterii Sale creatoare, El a pus la dispoziție hrană suficientă pentru a le satisface nevoia. Și totuși, ce hrana simplă a fost aceea pe care le-a oferit-o! Niciun fel de delicatese! El, care avea, la porunca Sa, toate resursele cerului, ar fi putut întinde în fața acelor oameni un ospăț bogat. Dar El le-a oferii numai ceea ce le era suficient pentru a le satisface nevoia, ceea ce constituia hrana de zi cu zi a pescarilor de pe malul mării. Dacă astăzi oamenii ar fi simpli în obiceiurile lor, trăind în armonie cu legile naturii, ar exista resurse din belșug pentru toate nevoile familiei omenești. Ar exista mai puține dorințe închipuite și mai multe ocazii de a lucra pentru Domnul.... Sărăcia și lipsurile nu trebuie să fie o barieră în a ne arăta ospitalieri. Noi trebuie să împărțim cu alții ceea ce avem.FÎ 134.2

Căminul creștin este un exemplu — Căminul creștin trebuie să fie un exemplu viu, care să ilustreze desăvârșirea adevăratelor principii ale vieții. O astfel de ilustrare va fi o putere spre bine în lume.... Iar când tinerii pleacă dintr-un astfel de cămin, ei împărtășesc altora lecțiile învățate. Principiile nobile ale vieții pătrund și în alte familii, și o influență înălțătoare își face lucrarea în acea comunitate socială.... Căminul ai cărui membri sunt amabili și binevoitori este un cămin de creștini, care exercită o influență spre bine.... Sub influența harului divin, un astfel de cămin devine un loc odihnitor pentru călătorii obosiți și trudiți. Prin veghere atentă, eul nu este alimentat. Se formează deprinderi corecte. Există o grijă deosebită pentru drepturile celorlalți. La cârmă se află credința care lucrează prin dragoste și curățește sufletul — fiind suverană peste toată casa.FÎ 135.1

Influența unei familii ordonate — O familie ordonată, disciplinată, spune mai mult în favoarea creștinismului decât toate predicile care pot fi predicate. O asemenea familie este o dovadă a faptului că părinții au avut succes în a urma rânduielile lui Dumnezeu și ca, la rândul lor, copiii Îl vor sluji în cadrul bisericii. Influența lor crește; căci, pe măsură ce împărtășesc altora, ei primesc pentru a împărtăși din nou. Tații și mamele au ajutoare în copiii lor și aceștia transmit altora ceea ce au învățat în cămin. Cei din jur beneficiază de ajutorul lor și acesta este unul de durată, pentru veșnicie.FÎ 135.2

Influența morală a familiei creștine — Cea mai mare dovadă a puterii creștinismului, care poate fi prezentată lumii, este o familie ordonată și disciplinată. Aceasta va recomanda adevărul mai mult decât orice, pentru că este o dovadă vie a puterii acestuia asupra inimii.FÎ 135.3

Lucrarea pe care o avem noi de făcut în această lume ... este aceea de a vedea ce virtuți putem cultiva în copii, în familiile noastre, pentru ca ei să poată influența alte familii și, astfel, să devină o putere în vederea educației, chiar dacă nu pășim niciodată în fața catedrei. O familie ordonată, disciplinată, este mai prețioasă în ochii lui Dumnezeu decât aurul cel scump, chiar decât aurul din Ofir.FÎ 135.4

Căminele prietenoase vor fi o lumină pentru vecini — Avem nevoie de părinți mai senini, de creștini mai senini. Suntem prea închiși în noi înșine. Prea adesea copiii noștri și cei apăsați și descurajați sunt lipsiți de cuvântul bun și încurajator, de zâmbetul nostru voios.... Din fiecare cămin creștin va străluci o lumină împrejur. Iubirea va fi evidentă în acțiune. Aceasta se va revărsa asupra tuturor legăturilor familiale, dovedindu-se prin bunătate, grijă față de ceilalți și politețe atentă, neegoistă.FÎ 136.1

Rezultatele unității în familie — Cea dintâi lucrare a creștinilor este să fie uniți în familie. Apoi, aceasta se va extinde asupra vecinilor de aproape și de departe. Cei care au primit lumină trebuie să lase lumina aceasta să strălucească mai departe, în raze luminoase. Cuvintele lor, înmiresmate cu dragostea lui Hristos, trebuie să fie o mireasmă de viață spre viață. Cu cât membrii unei familii sunt mai uniți în lucrarea lor în cămin, cu atât mai înălțătoare și mai favorabilă va fi influența pe care tatăl și mama, fiii și fiicele o vor exercita în afara căminului.FÎ 136.2

Este mai mare nevoie de oameni buni decât de minți strălucite — Fericirea familiilor și a comunităților depinde de influența pe care o are căminul. Valorile veșnice depind de îndeplinirea corespunzătoare a datoriilor acestei vieți. Omenirea nu are atât de mult nevoie de minți strălucite, cât de oameni buni, care să fie o binecuvântare în familiile lor.FÎ 136.3

Posibilități minunate la îndemâna noastră — O candelă, oricât de mică ar fi, dacă arde în mod constant, poate constitui mijlocul prin care pot fi aprinse multe alte lămpi. Sfera noastră de influență poate părea îngustă, capacitățile mărunte, ocaziile puține, cunoștințele limitate; totuși, posibilități minunate ne sunt la îndemână prin folosirea cu credincioșie a ocaziilor pe care le avem în familiile noastre. Daca ne vom deschide inimile și familiile pentru principiile de viață divine, vom deveni canale pentru râurile puterii dătătoare de viață. Din familiile noastre vor curge șuvoaie vindecătoare, aducătoare de viață, frumusețe și rodnicie, acolo unde acum este sărăcie și lipsă.FÎ 136.4

Influența unei familii dezordonate — Puternic resimțită și dezastruoasă pentru întreaga societate este influența unei familii dezordonate. Aceasta se acumulează într-un torent de rele, care afectează familii, localități și chiar sistemul de guvernare.FÎ 137.1

Influență — spre bine sau spre rău — Niciunul dintre noi nu putem trăi fără a avea o influență în lume. Niciun membru al familiei nu se poate izola, astfel încât cei din jur să nu simtă influența și spiritul lui. Chiar și expresia feței are o influență spre bine sau spre rău. Spiritul, cuvintele, acțiunile, atitudinea față de cei din jur, toate acestea vorbesc. Dacă este egoist, el își înconjoară sufletul cu o atmosferă răufăcătoare; dar, dacă este plin de dragostea lui Hristos, va da pe față amabilitate, bunătate și considerație față de sentimentele celorlalți și le va comunica semenilor săi, prin faptele sale de iubire, un simțământ de calm, mulțumire și fericire.FÎ 137.2

Influența pozitivă a hărniciei — Atunci când familiile noastre sunt ceea ce ar trebui să fie, copiilor nu li se va permite să crească în lenevie și în indiferență față de cerințele lui Dumnezeu cu privire la cei nevoiași din jurul lor.... Ei vor fi în stare să-și îndeplinească lucrul în locul în care se află. Din asemenea case va străluci o lumină pentru cei ignoranți, care vor fi călăuziți spre izvorul cunoștinței depline.FÎ 137.3