Lucrarea în Est

Fanatismul care s-a dezlănțuit în ultimii ani a lăsat efecte devastatoare în Est. Am văzut că Dumnezeu Și-a pus la încercare poporul cu privire la timp, în anul 1844, dar de atunci, nicio altă dată stabilită nu a mai purtat amprenta Sa. Din 1844, El nu Și-a mai pus la încercare poporul cu privire la vreo altă dată anume. Noi ne-am aflat, și încă ne aflăm, într-o perioadă de așteptare, în care trebuie să dăm dovadă de răbdare. Un entuziasm și o agitație deosebite s-au stârnit în jurul anului 1854 și mulți au considerat că acea mișcare era în planul lui Dumnezeu, pentru că era destul de extinsă și unii chiar păreau că au fost convertiți prin ea. Dar nu trebuie să tragem astfel de concluzii. În mare parte, ceea ce s-a predicat în legătură cu anul 1854 era corect și justificat. Unii, care erau sinceri, au primit adevărul și minciuna deopotrivă și au sacrificat mult din ceea ce aveau ca să îndeplinească o minciună, iar după ce au fost dezamăgiți, au renunțat atât la minciună, cât și la adevăr, astfel că acum le este foarte greu să primească adevărul din nou. Unii dintre cei care au suferit dezamăgirea au văzut dovezile adevărului prezent, au acceptat solia îngerului al treilea și acum se străduiesc să o trăiască în viața lor. Dar pentru fiecare persoană care a avut de beneficiat de pe urma faptului că a crezut în mișcarea legată de anul 1854, există zece care au avut de suferit; și multe dintre ele se află acum într-o situație în care nu mai pot fi convinse de adevăr, oricât de clar le-ar fi prezentat.1M 409.1

Proclamarea anului 1854 ca o dată specială a fost însoțită de un spirit care nu era de la Dumnezeu. A fost un spirit zgomotos, aspru, ușuratic, incitator. Zgomotul și gălăgia erau considerate de mulți ca reprezentând esența adevăratei religii și exista tendința de a coborî totul la un nivel cât mai jos cu putință. Mulți considerau aceasta ca fiind umilință; dar când cineva se opunea părerilor lor, într-o clipă deveneau agitați, manifestau un spirit arogant și îi acuzau pe cei care nu erau de acord cu ei că sunt mândri și că se împotrivesc adevărului și puterii lui Dumnezeu.1M 409.2

Îngerii cei sfinți au fost întristați și dezgustați de maniera lipsită de respect în care mulți au folosit numele lui Dumnezeu, marele Iehova. Îngerii menționează acest nume sfânt cu cea mai mare reverență, întotdeauna acoperindu-și fețele atunci când îl rostesc; iar numele Domnului Hristos este atât de sfânt pentru ei, încât îl rostesc cu cel mai mare respect. Dar cât de opuse au fost spiritul și influența care au însoțit mișcarea legată de anul 1854. Unii care încă se află sub această influență vorbesc despre Dumnezeu ca și când ar vorbi despre un lucru obișnuit. În rugăciunile lor, ei folosesc cuvintele Dumnezeul cel Atotputernic într-o manieră comună și lipsită de reverență. Cei care fac astfel nu au simțământul caracterului înalt al lui Dumnezeu, al Domnului Hristos sau al lucrurilor cerești.1M 410.1

Mi-a fost arătat că, în vechime, când Dumnezeu îi trimitea pe îngerii Lui să le slujească sau să le comunice diferite lucruri unor oameni, și aceștia își dădeau seama că văzuseră sau că vorbiseră cu un înger, erau cuprinși de teamă și de uimire și se gândeau că vor muri. Ei aveau o concepție atât de înaltă cu privire la teribila maiestate și la puterea lui Dumnezeu, încât considerau că, dacă se aflau atât de aproape de cineva care venea direct din prezența Sa sfântă, aveau să fie nimiciți. Atenția mi-a fost îndreptată spre Judecători 13,21.22: „Îngerul Domnului nu S-a mai arătat lui Manoah și nevestei lui. Atunci Manoah a înțeles că este Îngerul Domnului și i-a zis nevestei sale: ‘Vom muri, căci L-am văzut pe Dumnezeu.’” Judecători 6,22.23: „Ghedeon, văzând că fusese Îngerul Domnului, a zis: ‘Vai de mine, Stăpâne Doamne! L-am văzut pe Îngerul Domnului față-n față.’ Și Domnul i-a zis: ‘Fii pe pace, nu te teme, căci nu vei muri.’” Iosua 5,13-15: „Pe când Iosua era lângă Ierihon, a ridicat ochii și s-a uitat. Și iată că un om stătea în picioare înaintea lui, cu sabia scoasă din teacă în mână. Iosua s-a dus spre el și i-a zis: ‘Ești dintre ai noștri sau dintre vrăjmașii noștri?’ El a răspuns: ‘Nu, ci Eu sunt Căpetenia oștirii Domnului și acum am venit.’ Iosua s-a aruncat cu fața la pământ, s-a închinat și I-a zis: ‘Ce spune Domnul meu robului Său?’ Și Căpetenia oștirii Domnului i-a zis lui Iosua: ‘Scoate-ți încălțămintele din picioare, căci locul pe care stai este sfânt.’ Și Iosua a făcut așa.” Dacă îngerii trezeau atâta teamă și erau atât de onorați, pentru că veniseră din prezența lui Dumnezeu, cu cât mai multă reverență ar trebui manifestată față de Dumnezeu Însuși!1M 410.2

Mulți dintre cei care au fost convertiți prin influența mișcării din 1854 trebuie să fie convertiți din nou. Iar acum este nevoie de eforturi de zece ori mari pentru a corecta concepțiile greșite, confuze, pe care le-au primit aceștia de la învățătorii lor și pentru a-i conduce să primească adevărul neamestecat cu eroare, decât a fost nevoie pentru a le prezenta prima dată solia îngerului al treilea. Aceștia trebuie mai întâi să fie dezvățați de acele idei, înainte de a le putea învăța pe cele corecte; altfel, buruienile otrăvitoare ale minciunii vor crește și vor prinde rădăcini, strivind semințele prețioase ale adevărului. Mai întâi trebuie să fie smulsă eroarea, și atunci, solul este pregătit pentru ca sămânța bună să încolțească și să aducă roade spre slava lui Dumnezeu.1M 411.1

Pentru Est, singurul remediu sunt disciplina și organizația. Un spirit fanatic a luat în stăpânire o anumită categorie de păzitori ai Sabatului de acolo; ei au sorbit foarte puțin din fântâna adevărului și nu sunt obișnuiți cu spiritul soliei îngerului al treilea. Pentru acești oameni nu se poate face nimic, până când concepțiile lor fanatice nu vor fi corectate. Unii dintre cei care au fost implicați în mișcarea din 1854 au adus cu ei concepții greșite, precum aceea că cei nelegiuiți nu vor fi înviați și aceea a veacului viitor, iar acum caută să unească aceste concepții și experiența lor trecută cu solia îngerului al treilea. Ei nu pot face acest lucru; nu există nicio legătură între Hristos și Belial. Ideea că cei nelegiuiți nu vor învia și concepțiile lor ciudate referitoare la veacul viitor constituie erori grosolane, pe care Satana le-a strecurat printre ereziile acestor zile din urmă, ca să-și atingă scopul de a ruina sufletele. Aceste minciuni nu pot fi în armonie cu solia de origine cerească.1M 411.2

Unele dintre aceste persoane au anumite manifestări pe care ele le numesc daruri și spun că Domnul le-a așezat în biserică. Ele bolborosesc vorbe fără sens și numesc aceasta o limbă necunoscută — necunoscută nu numai oamenilor, ci și Domnului și întregului cer. Astfel de daruri sunt fabricate de oameni, ajutați de marele înșelător. Fanatismul, exaltarea, falsa vorbire în limbi și manifestările zgomotoase au fost considerate daruri așezate în biserică de Dumnezeu. Unii au fost înșelați în această privință. Roadele tuturor acestora nu au fost bune. „După roadele lor îi veți cunoaște.” Fanatismul și gălăgia au fost considerate dovezi speciale ale credinței. Unii nu sunt mulțumiți de o întâlnire, dacă nu se simt acolo cuprinși de entuziasm și fericiți. Ei depun eforturi pentru a realiza acest lucru și ajung la o exaltare a sentimentelor. Dar influența unor astfel de întâlniri nu este benefică. Atunci când senzația de fericire a trecut, ei se scufundă mai adânc decât au fost înainte de acea întâlnire, deoarece fericirea lor nu a venit din sursa cea bună. Cele mai benefice întâlniri pentru dezvoltarea spirituală sunt cele caracterizate de solemnitate și de o profundă cercetare a inimii, fiecare căutând să se cunoască pe sine și, cu stăruință și în adâncă umilință, să-L cunoască pe Hristos.1M 412.1

Fratele Lunt din Portland, Maine, a suferit mult în sufletul lui. El a simțit că spiritul care domina adesea întâlnirile lor nu era în armonie cu solia îngerului al treilea. El a avut o experiență în legătură cu fanatismul care a devastat Estul și lucrul acesta îl face să privească acum cu suspiciune tot ceea ce pare a fi fanatism. Trecutul îi stă înainte ca o avertizare și consideră că trebuie să se țină departe de aceia care manifestă un anumit grad de fanatism și să vorbească deschis cu ei, deoarece simte că atât ei, cât și cauza lui Dumnezeu sunt în pericol. El privește lucrurile acestea într-o lumină corectă.1M 412.2

Există multe firi neliniștite și instabile, care nu vor să se supună disciplinei, sistemului și ordinii. Ele cred că libertățile le-ar fi limitate, dacă și-ar lăsa deoparte propria judecată și s-ar supune judecății celor cu experiență. Lucrarea lui Dumnezeu nu va progresa, dacă nu există dispoziția de a se supune ordinii și de a îndepărta din întâlnirile lor spiritul de nepăsare și de dezordine al fanatismului. Impresiile și sentimentele nu sunt o dovadă sigură că o persoană este condusă de Domnul. Pe nebănuite, Satana va strecura și el sentimente și impresii. Acestea nu sunt niște călăuze sigure. Fiecare trebuie să se familiarizeze pe deplin cu dovezile credinței noastre și principala lui preocupare trebuie să fie cum să-și împodobească mărturisirea de credință cu roade aduse spre slava lui Dumnezeu. Nimeni nu ar trebui să se poarte astfel, încât să devină dezgustător pentru cei necredincioși. Noi trebuie să fim curați, modești și nobili în conversații și să trăim o viață fără pată. Spiritul batjocoritor, glumeț și nechibzuit trebuie mustrat. Nu constituie o dovadă că harul lui Dumnezeu este asupra inimii dacă cineva vorbește și se roagă cu talent în adunare, iar când iese din sală, la încheierea întâlnirii, vorbește și se poartă grosolan și neîngrijit. Astfel de persoane sunt niște reprezentanți jalnici ai credinței noastre; ei sunt o rușine pentru cauza lui Dumnezeu.1M 413.1

În _____ există un amestec ciudat de păreri printre cei care susțin că sunt păzitori ai Sabatului. Unii nu sunt în armonie cu corpul credincioșilor și, cât timp vor continua să-și mențină poziția pe care o au acum, vor fi supuși ispitelor lui Satana și vor fi afectați de fanatism și de spiritul minciunii. Unii au păreri fanteziste, care le orbesc ochii față de punctele importante, vitale, ale adevărului și îi determină să-și așeze propriile deducții fanteziste la același nivel cu adevărul esențial. Înfățișarea unora ca aceștia și spiritul care îi însoțește fac ca Sabatul pe care ei mărturisesc a-l respecta să fie foarte contestat de necredinciosul inteligent. Ar fi cu mult mai bine pentru înaintarea și pentru succesul soliei îngerului al treilea, dacă astfel de persoane ar părăsi adevărul.1M 413.2

După lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu, în Est va exista totuși un grup numeros de credincioși care vor asculta de adevăr în mod consecvent. Cei care urmează pe calea greșită pe care au ales-o vor fi lăsați să accepte minciuni și erori care, în cele din urmă, le vor aduce căderea; dar, pentru un timp, aceștia vor fi pietre de poticnire pentru cei care vor primi adevărul. Pastorii care lucrează prin cuvânt și învățătură trebuie să fie lucrători desăvârșiți și să prezinte adevărul în toată puritatea lui, dar într-un mod simplu. Ei trebuie să hrănească turma cu hrană curată, aleasă cu grijă. Există stele rătăcitoare, care susțin că sunt pastori trimiși de Dumnezeu, care predică Sabatul, din loc în loc, dar amestecă adevărul cu minciuna și le transmit oamenilor părerile lor greșite. Satana îi împinge să devină dezgustători pentru necredincioșii inteligenți și sensibili. Unii dintre aceștia au multe de spus cu privire la daruri, pe care de multe ori le manifestă într-un mod neobișnuit. Ei se lasă în voia unor sentimente nestăpânite, exaltate, și scot sunete neinteligibile, pe care le numesc darul limbilor, și există o anumită categorie de oameni care se pare că sunt încântați de aceste manifestări ciudate. Un spirit ciudat îi stăpânește și sunt gata să dea la o parte sau să treacă peste oricine le-ar adresa vreo mustrare. Duhul lui Dumnezeu nu este implicat în această lucrare și nu-i însoțește pe astfel de lucrători. Ei sunt conduși de un alt spirit. Și, cu toate acestea, acești predicatori au succes la o anumită categorie de oameni. Lucrul acesta va cere sporirea eforturilor din partea acelor lucrători pe care Dumnezeu îi va trimite, care sunt calificați să prezinte în fața poporului Sabatul și darurile într-o lumină corectă și ale căror influență și exemplu sunt demne de urmat.1M 414.1

Adevărul trebuie să fie prezentat într-un mod care să-l facă atractiv pentru mintea inteligentă. Noi, ca popor, nu suntem înțeleși, ci suntem priviți ca niște oameni sărmani, cu mintea slabă, inferiori, degradați. Așadar, cât de important este ca toți aceia care îi învață pe alții și toți aceia care cred adevărul să fie atât de afectați de influența lui sfințitoare, încât viața lor consecventă și nobilă să le arate celor necredincioși că s-au înșelat cu privire la acest popor. Cât de important este ca această cauză, a adevărului, să fie curățată de orice este fals, de exaltarea fanatică, astfel încât adevărul să poată sta pe propriile lui merite, să-și arate curăția și caracterul nobil.1M 414.2

Am văzut că este foarte important ca aceia care predică adevărul să aibă maniere rafinate, să evite ciudățeniile și lucrurile excentrice și să prezinte adevărul în curăția și claritatea lui. Mi s-a făcut referire la Tit 1,9: „Să se țină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învățătura, pentru ca să fie în stare să sfătuiască în învățătura sănătoasă și să-i înfrunte pe potrivnici.” În versetul 16, Pavel vorbește despre o categorie de oameni care susțin că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar prin faptele lor Îl tăgăduiesc, niște oameni „netrebnici pentru orice faptă bună”. Apoi, el îl sfătuiește pe Tit: „Tu însă, vorbește lucruri care se potrivesc cu învățătura sănătoasă. Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătați, sănătoși în credință, în dragoste, în răbdare. … Sfătuiește-i, de asemenea, pe tineri să fie cumpătați și dă-te pe tine însuți pildă de fapte bune, în toate privințele. Iar în învățătură, dă dovadă de curăție, de vrednicie, de vorbire sănătoasă și fără cusur, ca potrivnicul să rămână de rușine și să nu poată să spună nimic rău de noi”. Învățătura aceasta este scrisă pentru folosul tuturor acelora pe care Dumnezeu i-a chemat să predice Cuvântul și, totodată, pentru folosul poporului Său care ascultă Cuvântul.1M 415.1

Adevărul lui Dumnezeu nu degradează niciodată, ci îl înnobilează pe cel care îl primește, îi sfințește judecata și îl desăvârșește pentru a sta în compania îngerilor curați și sfinți, în Împărăția lui Dumnezeu. Sunt unii care, în momentul în care iau contact cu adevărul, sunt aspri, neciopliți, ciudați, lăudăroși, gata să profite de semenii lor, dacă au ocazia, pentru a dobândi avantaje personale; ei sunt greșiți în multe privințe, dar atunci când ajung să creadă adevărul cu toată inima, acesta le schimbă viața cu totul. Ei încep imediat o lucrare de reformă. Influența curată a adevărului le înnobilează întreaga ființă. În relațiile cu semenii, un astfel de om se va purta cu frică de Dumnezeu, îl va iubi pe aproapele său ca pe sine însuși și îi va trata pe ceilalți exact așa cum ar vrea să fie el tratat. Vorbirea lui va fi sinceră, curată, având un caracter atât de înălțător, încât cei necredincioși să nu poată profita și să nu poată spune nimic rău despre el pe drept și să nu fie dezgustați de purtarea lui lipsită de amabilitate și de vorbirea lui necuviincioasă. El va aduce în familia lui influența sfințitoare a adevărului și va lăsa ca lumina lui să strălucească înaintea tuturor, astfel încât ei, văzând faptele lui bune, să-L slăvească pe Dumnezeu. În toate aspectele vieții, el va urma exemplul vieții Domnului Hristos.1M 415.2

Legea lui Dumnezeu nu va fi satisfăcută de nimic mai puțin decât desăvârșirea sau o ascultare desăvârșită față de toate cerințele ei. A împlini cerințele ei doar pe jumătate și a nu asculta pe deplin nu va folosi la nimic. Cei lumești și necredincioși admiră consecvența și sunt întotdeauna puternic convinși că Dumnezeu este într-adevăr cu poporul Său atunci când faptele copiilor Săi corespund credinței lor. „După roadele lor îi veți cunoaște.” Orice pom se cunoaște după roadele lui. Cuvintele și faptele noastre sunt roadele pe care le purtăm. Sunt mulți care aud cuvintele Domnului Hristos, dar nu le împlinesc. Ei fac mărturisiri de credință, dar roadele lor sunt de așa natură, că îi dezgustă pe cei necredincioși. Sunt lăudăroși, se roagă și vorbesc în așa fel, încât să se îndreptățească singuri, se înalță pe ei înșiși, enumerându-și faptele bune și, asemenea fariseilor, Îi mulțumesc lui Dumnezeu că ei nu sunt ca ceilalți oameni. Și, cu toate acestea, sunt vicleni și plini de șiretenie în afacerile lor. Roadele lor nu sunt bune. Cuvintele și faptele lor sunt greșite, dar ei par să fie orbi în ceea ce privește starea lor lipsită și nenorocită.1M 416.1

Mi-a fost arătat că următorul pasaj din Scriptură se aplică celor care se înșală singuri în acest fel: „Nu orișicine-Mi zice: ‘Doamne, Doamne!’ va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’ Atunci le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelegea’”.1M 416.2

Aici este cea mai mare amăgire care poate afecta mintea omenească; oamenii aceștia cred că sunt corecți când, de fapt, sunt greșiți. Ei cred că fac o mare lucrare în viața lor religioasă, dar, în cele din urmă, Isus le va smulge mantia îndreptățirii de sine și le va prezenta adevărata lor imagine, cu toate greșelile lor și în toată diformitatea caracterului lor religios. Ei sunt găsiți necorespunzători atunci când este pentru totdeauna prea târziu ca lipsurile lor să fie suplinite. Dumnezeu a asigurat mijloace pentru ca cei greșiți să se corecteze; cu toate acestea, dacă cei care greșesc aleg să-și urmeze propria judecată și să disprețuiască mijloacele pe care El le-a rânduit pentru a-i corecta și a-i uni pe baza adevărului, ei vor ajunge în situația descrisă de cuvintele Domnului din citatul de mai sus.1M 417.1

Dumnezeu Își pune deoparte un popor, oameni pe care îi pregătește să stea ca unul singur, uniți, să vorbească aceleași lucruri, pentru a împlini astfel rugăciunea înălțată de Domnul Hristos pentru ucenicii Săi: „Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine, ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”.1M 417.2

Apar tot timpul mici grupuri care cred că Dumnezeu este doar cu cei foarte puțini, foarte risipiți, iar influența lor este aceea de a distruge și împrăștia ceea ce clădesc slujitorii lui Dumnezeu. Se ridică mereu oameni cu mintea agitată, care vor să vadă și să creadă tot timpul ceva nou — unii într-un loc, alții în altul, toți făcând o lucrare specială pentru vrăjmașul, dar pretinzând că au adevărul. Ei se mențin separați de poporul pe care Dumnezeu îl conduce și îl face să prospere și prin care El Își împlinește măreața Sa lucrare. Aceștia își exprimă tot timpul temerile că grupa păzitorilor Sabatului devine asemenea lumii, dar rareori găsești între ei doi ale căror păreri să fie în armonie una cu cealaltă. Ei sunt împrăștiați și confuzi, și totuși se amăgesc singuri atât de mult, încât cred că Dumnezeu este cu ei într-un mod cu totul special. Unii dintre aceștia pretind că au daruri printre ei; dar influența și învățăturile acestor daruri îi fac să se îndoiască de aceia asupra cărora Dumnezeu a așezat povara deosebită a lucrării Sale și să îndepărteze de corpul bisericii o anumită categorie de credincioși. Oamenii care, în armonie cu ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, depun toate eforturile ca să fie una și sunt bine întemeiați în solia îngerului al treilea sunt priviți cu suspiciune, pe motiv că își extind lucrarea și cheamă sufletele la adevăr. Ei sunt considerați lumești, pentru că au o influență în lume, iar faptele lor dau mărturie că ei se așteaptă ca Dumnezeu să facă o lucrare specială și măreață pe pământ, să-Și adune un popor pe care să-l pregătească pentru venirea lui Hristos.1M 417.3

Oamenii aceștia nu știu cu adevărat ce cred sau care sunt motivele credinței lor. Ei învață tot timpul și niciodată nu reușesc să ajungă la cunoașterea adevărului. Se ridică unul cu niște idei rătăcite, greșite, și pretinde că Dumnezeu l-a trimis cu o lumină nouă și glorioasă și că toți trebuie să creadă ceea ce aduce el. Alții, care nu sunt întemeiați în credință, care nu se supun corpului bisericii, ci sunt purtați de curent încoace și încolo, fără să aibă o ancoră care să-i susțină, primesc acest curent de învățătură. Lumina lui strălucește într-o asemenea manieră, încât face ca lumea să se îndepărteze de el dezgustată și să-l urască. Atunci, el, blasfemator, susține că este de partea lui Hristos și pretinde că lumea îl urăște pentru același motiv pentru care L-a urât și pe Hristos. Se ridică un altul, pretinzând că este condus de Dumnezeu, și susține erezia că cei nelegiuiți nu vor învia, învățătură care este una dintre capodoperele minciunilor lui Satana. Un altul nutrește idei eronate cu privire la veacul viitor. Altul impune, plin de zel, costumul american. Ei vor să aibă o deplină libertate religioasă și fiecare acționează independent de ceilalți, pretinzând, cu toate acestea, că Dumnezeu lucrează printre ei într-un mod cu totul special.1M 418.1

Unii tresaltă de bucurie că au daruri pe care alții nu le au. Fie ca Dumnezeu să-Și elibereze poporul de astfel de daruri. Ce fac aceste daruri pentru ei? Sunt ei aduși, prin exercitarea acestor daruri, la unitatea credinței? Îl conving ei pe cel necredincios că Dumnezeu este într-adevăr cu ei? Când acești oameni care aduc tulburare, susținându-și părerile discordante, se adună laolaltă și acolo se manifestă exaltare și vorbire în limbi necunoscute, ei lasă ca lumina lor să lumineze în așa fel, încât cei necredincioși spun: Oamenii aceștia nu sunt sănătoși la minte; ei se lasă luați în stăpânire de o falsă exaltare și noi știm că nu au adevărul. Unii ca aceștia stau în mod direct în calea păcătoșilor; influența lor îi împiedică pe alții să accepte Sabatul. Ei își vor primi răsplata după faptele lor. Dumnezeu ar prefera ca ei fie să se lase transformați, fie să renunțe cu totul la Sabat! Atunci, nu vor mai sta în calea păcătoșilor.1M 418.2

Dumnezeu a călăuzit oameni care au trudit ani de zile, care au fost gata să facă orice sacrificiu, care au suferit privațiuni și au îndurat încercări pentru a duce adevărul înaintea lumii și care, prin purtarea lor consecventă, îndepărtează ocara pe care au adus-o cei fanatici asupra cauzei lui Dumnezeu. Ei au întâmpinat împotrivire sub toate formele. Au trudit zi și noapte, căutând dovezi pentru credința noastră, ca să poată aduce la lumină adevărul în toată claritatea lui, într-o formă bine închegată, ca să poată face față oricărei opoziții. Munca neîntreruptă și încercările sufletești legate de această lucrare măreață i-au epuizat și i-au albit prematur pe mulți. Dar ei nu s-au istovit în zadar. Dumnezeu a notat rugăciunile lor fierbinți, stăruitoare, înălțate cu lacrimi și cu chin sufletesc, pentru a primi lumina și adevărul și pentru ca adevărul să strălucească, în toată claritatea lui, și înaintea altora. El le-a notat eforturile pline de sacrificiu de sine și îi va răsplăti după faptele lor.1M 419.1

Pe de altă parte, cei care nu au trudit pentru ca aceste adevăruri să fie scoase la lumină au ajuns să primească și ei câteva puncte de credință, cum ar fi adevărul cu privire la Sabat, pe care le-au luat de-a gata, fără niciun efort, și apoi toată recunoștința pe care o manifestă pentru ceea ce pe ei nu i-a costat nimic, în timp ce pe alții i-a costat atât de mult, este să se ridice, precum Core, Datan și Abiram, și să le aducă reproșuri celor asupra cărora Dumnezeu a așezat povara lucrării Lui. Ei spun: „Destul! căci toată adunarea, toți sunt sfinți și Domnul este în mijlocul lor”. Ei nu știu ce înseamnă recunoștința. Au un spirit încăpățânat, care nu cedează în fața rațiunii și care îi va duce la distrugere.1M 419.2

Dumnezeu i-a binecuvântat pe cei care constituie poporul Său, care au înaintat lăsându-se conduși de providența Sa. El Și-a format un popor din oameni provenind din toate clasele sociale, pe care i-a așezat pe marea platformă a adevărului. Cei necredincioși au fost convinși că Dumnezeu a fost cu poporul Său și și-au smerit inimile ca să asculte de adevăr. Lucrarea lui Dumnezeu înaintează constant. Totuși, în ciuda tuturor dovezilor că Dumnezeu a fost Cel care a condus corpul bisericii, există și vor continua să existe persoane care mărturisesc a crede adevărul Sabatului, dar care acționează independent de corpul bisericii și cred și se poartă după cum vor. Concepțiile lor sunt confuze. Starea lor inconsecventă este o mărturie permanentă că Dumnezeu nu este cu ei. Lumea așază Sabatul și erorile lor la același nivel și le respinge pe toate deopotrivă. Dumnezeu este mânios pe aceia care, prin purtarea lor, își atrag ura lumii. Dacă un creștin este urât pentru faptele lui bune și pentru că Îl urmează pe Hristos, își va primi răsplata; dar, dacă este urât din cauză că nu se poartă în așa fel, încât să fie iubit, dacă este urât din cauza manierelor lui necultivate și pentru că face din adevăr un motiv de dispută cu semenii lui și se comportă astfel, încât Sabatul să li se pară acestora cât se poate de respingător, el este o pricină de poticnire pentru cei păcătoși, un motiv de ocară la adresa adevărului sacru și, dacă nu se pocăiește, ar fi mai bine pentru el să i se agațe de gât o piatră de moară și să fie aruncat în mare.1M 420.1

Nu ar trebui să li se dea celor necredincioși nicio ocazie de a aduce reproșuri credinței noastre. Noi suntem considerați ciudați, cu totul aparte, și nu ar trebui să ne purtăm în așa fel, încât să-i determinăm pe cei necredincioși să ne creadă și mai ciudați și mai diferiți decât ne-o cere credința noastră.1M 420.2

Unii dintre cei care cred adevărul ar putea gândi că ar fi mai sănătos ca surorile să adopte costumul american, dar, dacă această modă în îmbrăcăminte ne-ar afecta influența pe care o avem în mijlocul celor necredincioși, astfel încât să nu mai avem acces atât de ușor la ei, atunci nu ar trebui să-l adoptăm cu niciun chip, indiferent de consecințele pe care ar trebui să le suportăm. Dar unii sunt amăgiți să creadă că este foarte mult de beneficiat de pe urma acestui costum. În timp ce unora le poate fi de folos, altora le dăunează.1M 421.1

Am văzut că porunca lui Dumnezeu a fost răstălmăcită și îndemnurile Sale speciale au fost nesocotite de către cei care adoptă costumul american. Mi-a fost atrasă atenția asupra pasajului din Deuteronomul 22,5: „Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească și bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeiești; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău”. Dumnezeu nu vrea ca poporul Său să adopte așa-numita îmbrăcăminte de reformă. Este o îmbrăcăminte indecentă, cu totul nepotrivită pentru urmașele modeste și umile ale lui Hristos.1M 421.2

Există o tendință din ce în ce mai mare ca femeile să se asemene cât mai mult posibil, în îmbrăcăminte și înfățișare, cu sexul opus, să poarte îmbrăcăminte aproape ca a bărbaților; dar Dumnezeu spune că aceasta este o urâciune. „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială.” (1 Timotei 2,9)1M 421.3

Acelea care se simt chemate să se alăture mișcării în favoarea drepturilor femeii și a așa-numitei reforme în îmbrăcăminte pot, la fel de bine, să-și întrerupă orice legătură cu solia îngerului al treilea. Spiritul care o însoțește pe cea dintâi nu poate fi în armonie cu spiritul celeilalte. Scripturile sunt clare cu privire la relațiile dintre bărbați și femei și cu privire la drepturile lor. Într-o mare măsură, spiritiștii sunt cei care au adoptat această modă aparte în ceea ce privește îmbrăcămintea. Adventiștii de ziua a șaptea, care cred în restaurarea darurilor, sunt adesea considerați spiritiști. Dacă ei adoptă acest costum, influența lor va fi distrusă. Oamenii îi vor așeza pe aceeași treaptă cu spiritiștii și vor refuza să îi asculte.1M 421.4

Odată cu așa-numita reformă în îmbrăcăminte vine și un spirit de frivolitate și de încăpățânare, în ton cu îmbrăcămintea. Multe, pe măsură ce adoptă acest stil de îmbrăcăminte, par să-și piardă cu totul modestia și decența. Mi-a fost arătat că Dumnezeu așteaptă din partea noastră o purtare consecventă, pe care să o putem justifica. Dacă vor adopta costumul american, surorile își vor distruge atât propria influență, cât și pe aceea a soților lor. Ele vor ajunge obiectul batjocurii și al disprețului. Mântuitorul nostru spune: „Voi sunteți lumina lumii”. „Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.” Noi avem o mare lucrare de făcut în lume, iar Dumnezeu nu vrea să ne purtăm în așa fel, încât să ne slăbim sau chiar să ne distrugem cu totul influența asupra lumii.1M 422.1

Rugăciunea lui David1M 422.2

Mi-a fost arătat David, în timp ce Îl ruga pe Domnul să nu îl părăsească la bătrânețe, și ce anume l-a determinat să înalțe această cerere. El a văzut că majoritatea celor în vârstă din jurul lui erau nefericiți și că trăsăturile de caracter negative se accentuau în special odată cu vârsta. Dacă oamenii erau din fire egoiști și lacomi, ei deveneau și mai dezagreabili în această privință atunci când ajungeau la bătrânețe. Dacă erau invidioși, nemulțumiți, irascibili și nerăbdători, atunci când ajungeau bătrâni aceste defecte deveneau și mai vizibile.1M 422.3

David a fost întristat să vadă că regi și nobili, care atunci când erau în puterea vârstei păreau că se tem de Dumnezeu, atunci când au ajuns la bătrânețe au devenit invidioși pe cei mai buni prieteni și pe rudele lor. Ei se temeau tot timpul că prietenii lor manifestau interes față de ei din motive egoiste. Erau gata să asculte insinuările și sfaturile înșelătoare ale străinilor cu privire la cei în care ar fi trebuit să aibă încredere. Invidia lor nestăpânită se aprindea atunci când nu erau toți de acord cu părerile lor greșite. Lăcomia lor era teribilă. Adeseori gândeau că propriii copii și rudele le doreau moartea ca să le ia locul, să intre în posesia averii lor și să primească onoarea care le fusese acordată lor. Iar unii erau atât de stăpâniți de invidia și de lăcomia lor, încât erau gata să-și distrugă propriii copii.1M 422.4

David a observat că deși, cât fuseseră în puterea vârstei, unii duseseră o viață neprihănită, când ajunseseră la bătrânețe se părea că își pierduseră stăpânirea de sine. Satana intervenea și le lua în stăpânire mintea, făcându-i să fie agitați și nemulțumiți. El a văzut că mulți dintre cei bătrâni păreau că fuseseră părăsiți de Dumnezeu și se expuneau singuri batjocurii și reproșurilor dușmanilor Lui. David a fost profund impresionat; era întristat când privea înainte, la timpul când el însuși avea să fie bătrân. Se temea că Dumnezeu avea să-l părăsească și că și el avea să fie la fel de nefericit ca și alți bătrâni a căror viață o observase, că avea să fie lăsat de ocară în fața vrăjmașilor Domnului. Cu această povară pe suflet, el se roagă stăruitor: „Nu mă lepăda la vremea bătrâneții, când mi se duc puterile, nu mă părăsi!” „Dumnezeule, Tu m-ai învățat din tinerețe și, până acum, eu vestesc minunile Tale. Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrânețe cărunte, ca să vestesc tăria Ta neamului de acum și puterea Ta, neamului de oameni care va veni!” (Psalmi 71,9.17.18). David simțea nevoia să fie păzit de relele care însoțesc vârsta bătrâneții.1M 423.1

Se întâmplă adesea ca persoanele în vârstă să nu fie dispuse să-și dea seama și să recunoască faptul că puterea lor mintală este în scădere. Ele își scurtează singure zilele, preluând asupra lor griji care le aparțin copiilor lor. Satana se folosește de multe ori de imaginația acestor oameni și îi face să trăiască într-o continuă neliniște cu privire la banii lor. Aceștia sunt idolul lor și ei îi strâng și îi păstrează cu zgârcenie. Uneori, se privează singuri de lucruri care le sunt necesare pentru viața de fiecare zi și preferă să muncească peste puterile lor, decât să folosească banii pe care îi au. În felul acesta, ei aleg să trăiască mereu în lipsuri , de teamă că vreodată, în viitor, s-ar putea să ducă lipsă. Toate temerile acestea vin de la Satana. El tulbură organismul, determinând temeri servile și gelozii care corup noblețea sufletească și distrug gândurile și sentimentele înalte. Astfel de oameni sunt nebuni, când este vorba de bani. Dacă ar proceda așa cum le cere Dumnezeu, zilele lor de pe urmă ar putea fi cele mai bune și mai fericite. Cei care au copii în a căror cinste și chibzuință au motive să aibă încredere ar trebui să-i lase pe aceștia să se ocupe de fericirea lor. Dacă nu fac acest lucru, Satana va profita de declinul puterilor lor mintale și se va ocupa el de ei. Ei ar trebui să lase deoparte grijile și poverile și să-și petreacă timpul în modul cel mai fericit cu putință, adunând comori pentru cer.1M 423.2