Păzirea corectă a Sabatului

Pe 25 decembrie 1865, mi-a fost arătat că s-a ajuns la o prea mare neglijență în ceea ce privește păzirea Sabatului. Nu există preocuparea de a îndeplini datoriile vremelnice în timpul celor șase zile lucrătoare pe care Dumnezeu i le-a dat omului și acea grijă de a nu încălca nici măcar o singură oră din timpul sfânt al Sabatului, pe care El Și l-a rezervat pentru Sine. Nu există nicio preocupare omenească pe care să o putem considera suficient de importantă, încât să ne determine să călcăm porunca a patra a lui Iehova. Există situații în care Domnul Hristos a îngăduit să se lucreze chiar și în Sabat, atunci când este vorba despre salvarea vieții oamenilor sau a animalelor. Dar, dacă încălcăm litera celei de-a patra porunci pentru propriul nostru avantaj financiar, noi devenim călcători ai Sabatului și ne facem vinovați de călcarea tuturor poruncilor, deoarece dacă greșim într-una singură, ne facem vinovați de toate. Dacă pentru un câștig material noi trecem peste porunca expresă a lui Iehova, atunci unde ne vom opri? Unde vom stabili limitele? Păcătuim într-un lucru mic și considerăm că acela nu este din partea noastră un păcat, conștiința se împietrește, simțurile ni se tocesc, până când mergem și mai departe și ajungem să facem anumite lucrări în Sabat și să ne amăgim singuri cu gândul că încă suntem păzitori ai Sabatului când, de fapt, în raport cu standardul lui Hristos, noi încălcăm toate preceptele sfinte ale lui Dumnezeu. În această privință, păzitorii Sabatului greșesc; dar Dumnezeu vorbește cât se poate de clar și toți aceia care cred că astfel câștigă puțin timp sau că au de câștigat, luând din timpul care Îi aparține Domnului, mai devreme sau mai târziu vor avea de pierdut. El nu îi poate binecuvânta așa cum ar dori, deoarece ei Îi dezonorează numele și tratează cu ușurință poruncile Lui. Blestemul lui Dumnezeu va fi asupra lor, iar ei vor pierde de zece sau chiar de douăzeci de ori mai mult decât câștigă. „Se cade să-L înșele un om pe Dumnezeu, cum Mă înșelați voi? ... Sunteți blestemați, câtă vreme căutați să mă înșelați, tot poporul în întregime.”1M 531.1

Dumnezeu i-a dat omului șase zile în care să lucreze pentru sine, dar Și-a pus deoparte o zi în care El trebuie să fie onorat în mod special. El trebuie să fie slăvit, autoritatea Lui trebuie să fie respectată. Și totuși, omul Îl jefuiește pe Dumnezeu, furând puțin din timpul pe care Creatorul Și l-a rezervat pentru Sine. Dumnezeu a pus deoparte ziua a șaptea ca un timp de odihnă pentru om, atât pentru binele omului, cât și pentru slava Sa. El a văzut că nevoile omului cereau o zi în care să se odihnească de trudă și de griji și că sănătatea și viața lui erau puse în pericol fără o perioadă de relaxare de munca și de încordarea celor șase zile.1M 531.2

Sabatul a fost făcut pentru binele omului; a încălca în mod conștient porunca sfântă care interzice munca în ziua a șaptea este un delict atât de grav în ochii Cerului, încât, într-un astfel de caz, legea mozaică cerea moartea celui care o comitea. Dar această pedeapsă nu este tot ce are de suferit cel păcătos, pentru că, în plus, pe cel care a încălcat Legea Sa Dumnezeu nu îl va lua în cer. El trebuie să sufere moartea a doua, care este pedeapsa completă și finală pentru cel care calcă Legea lui Dumnezeu.1M 532.1