Capitolul 40 — Pavel cere să fie trimis înaintea Cezarului

Capitol bazat pe textele din Faptele apostolilor 25, 1-12.

“Festus, când a venit în ținutul său, după trei zile s-a suit de la Cezarea în Ierusalim. Preoții cei mai de seamă și fruntașii iudeilor i-au adus plângere împotriva lui Pavel. L-au rugat cu stăruință și i-au cerut, ca un hatâr pentru ei, să trimită să-l aducă la Ierusalim.” Făcând această cerere, ei plănuiau să-l pândească pe Pavel în drumul către Ierusalim și să-l omoare. Însă Festus avea un înalt simț al răspunderii poziției sale și, foarte amabil, a refuzat să-l trimită pe Pavel. El a spus “că la romani nu este obiceiul să se dea nici un om, înainte ca cel pârât să fi fost pus față cu pârâșii lui, și să fi avut putința să se apere de lucrurile de care este pârât”. (Faptele Apostolilor 25, 16.) El îi asigură că “are să plece în curând” la Cezarea. “Deci ... cei mai de frunte dintre voi să se pogoare împreună cu mine și, dacă este ceva vinovat în omul acesta, să-l pârască”.FA 428.1

Nu acesta era lucrul pe care-l doreau iudeii. Ei nu uitaseră înfrângerea pe care o suferiseră mai înainte la Cezarea. În contrast cu purtarea liniștită și argumentarea puternică a apostolului, spiritul lor plin de răutate și învinuirile lor neîntemeiate aveau să apară în lumina cea mai urâtă cu putință. Din nou, au stăruit ca Pavel să fie adus la Ierusalim spre a fi judecat, însă Festus a ținut cu tărie la planul său ca Pavel să fie judecat după toată rânduiala la Cezarea. În providența Sa, Dumnezeu a ținut sub control hotărârea lui Festus pentru ca viața apostolului să fie prelungită.FA 429.1

Odată înfrânte planurile lor, fruntașii iudeilor s-au pregătit de îndată să aducă mărturii împotriva lui Pavel la tribunalul procuratorului. Reîntorcându-se la Cezarea, după câteva zile de ședere la Ierusalim, Festus “a doua zi a șezut pe scaunul de judecător și a poruncit să fie adus Pavel”. “Iudeii, care veniseră de la Ierusalim, l-au înconjurat și au adus împotriva lui Pavel multe și grele învinuiri, pe care nu le puteau dovedi”. De data aceasta fiind fără avocat, iudeii au socotit că este mai bine să-l învinuiască ei înșiși. În desfășurarea judecății, acuzatul, foarte liniștit și sincer, a arătat lămurit falsitatea afirmațiilor lor.FA 429.2

Festus a înțeles că problema în discuție se referea în totul la doctrina iudaică și că, judecând după dreptate, în sarcina lui Pavel ei nu puteau dovedi nimic care să-i aducă o condamnare la moarte sau măcar la întemnițare. Totuși, el a văzut clar furtuna de ură ce s-ar fi stârnit, dacă Pavel nu ar fi fost condamnat sau dat în mâinile lor. Și astfel, fiindcă “voia să capete bunăvoința iudeilor”, Festus s-a întors către Pavel și l-a întrebat dacă vrea, fiind apărat de el, să meargă la Ierusalim spre a fi judecat de Sinedriu.FA 429.3

Apostolul știa că nu se putea aștepta la dreptate din partea unui popor care, prin crimele lui, atrăsese asupra-și mânia lui Dumnezeu. El știa că, asemenea profetului Ilie, el va fi mai în siguranță între păgâni decât dacă ar fi împreună cu aceia care lepădaseră lumina din cer și-și împietriseră inimile față de Evanghelie. Obosit de luptă, spiritul lui activ îndura cu greu repetatele amânări și plictisitoarele suspendări ale judecării și întemnițării sale. De aceea, s-a hotărât să se folosească de privilegiul său de cetățean roman, cerând să fie trimis înaintea Cezarului.FA 430.1

Răspunzând întrebării guvernatorului, Pavel a spus: “Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului; acolo trebuie să fiu judecat. Pe iudei nu i-am nedreptățit cu nimic, după cum știi și tu foarte bine. Dacă am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau în lături de la moarte; dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă pârăsc ei, nimeni n-are dreptul să mă dea în mâinile lor. Cer să fiu judecat de Cezar”.FA 430.2

Festus nu știa nimic despre conspirația iudeilor ca să-l omoare pe Pavel și el a rămas mirat de cererea de a fi trimis înaintea Cezarului. Totuși, cuvintele apostolului au curmat procedura de judecată a curții. “Festus, după ce s-a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: ‘De Cezar ai cerut să fii judecat, înaintea Cezarului te vei duce’”.FA 430.3

Astfel, o dată mai mult, din pricina urii izvorâte din bigotismul și îndreptățirea de sine a conaționalilor săi, un slujitor al lui Dumnezeu a fost împins să caute ocrotire la păgâni. Aceeași ură l-a silit pe profetul Ilie să fugă spre a găsi ajutor la văduva din Sarepta; aceeași ură i-a silit pe vestitorii Evangheliei să-i părăsească pe iudei și să proclame solia lor la Neamuri. Și aceeași ură o au de întâmpinat și în veacul acesta credincioșii lui Dumnezeu. În mulți dintre pretinșii urmași ai lui Hristos există aceeași mândrie, același formalism și egoism, același spirit de asuprire care ocupa un loc așa de mare în inima iudeilor. În viitor, oameni pretinzând a fi reprezentanții lui Hristos vor umbla pe o cale asemănătoare aceleia urmate de preoți și conducători în purtarea față de Hristos și apostoli. În marea criză prin care slujitorii credincioși ai lui Dumnezeu vor avea de trecut în curând, ei vor avea de întâmpinat aceeași împietrire a inimii, aceeași hotărâre crudă și aceeași ură neînduplecată.FA 430.4

Toți aceia care în acel timp de răutate vor fi gata să servească fără teamă lui Dumnezeu, după cum le dictează conștiința, vor avea nevoie de curaj, statornicie și o cunoaștere a lui Dumnezeu și a Cuvântului Său; căci cei care sunt credincioși lui Dumnezeu vor fi prigoniți, intențiile lor răstălmăcite, strădaniile lor cele mai bune vor fi interpretate greșit, iar numele lor lepădate ca fiind rele. Satana va lucra cu toată puterea lui amăgitoare spre a influența inima și a întuneca priceperea, pentru a face ca răul să apară bine și binele rău. Cu cât va fi mai puternică și mai curată credința poporului lui Dumnezeu și mai stăruitoare hotărârea lor de a-L asculta, cu atât mai înverșunat se va strădui Satana să stârnească împotriva lor ura acelora care, în timp ce pretind a fi neprihăniți, calcă în picioare Legea lui Dumnezeu. Se va cere cea mai temeinică încredere și hotărârea cea mai eroică, pentru a putea ține cu tărie credința care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna.FA 431.1

Dumnezeu dorește ca poporul Său să se pregătească pentru criza ce va veni în curând. Pregătiți sau nepregătiți, ei trebuie să o întâmpine cu toții; și numai aceia care și-au adus viața în armonie cu măsura divină vor sta tari în acel timp de probă și încercare. Când autoritățile de stat se vor uni cu slujitorii religiei ca să dicteze în probleme de conștiință, atunci se va vedea cine se teme cu adevărat de Dumnezeu și Îi slujește. Când întunericul va fi mai profund, lumina unui caracter dumnezeiesc va străluci mai puternic. Când orice alt sprijin va cădea, atunci se va vedea cine are o încredere dăinuitoare în Iehova. Și, în timp ce vrăjmașii adevărului stau la fiecare colț, pândind să facă rău slujitorilor Domnului, Dumnezeu va veghea asupra lor spre a le face bine. El va fi pentru ei ca umbra unei stânci mari într-un loc pustiu.FA 431.2