Capitolul 10 — Plăcut în vorbire

Darul vorbirii — Dintre toate darurile pe care Dumnezeu le-a acordat oamenilor, nici unul nu este mai prețios ca darul vorbirii. Dacă este sfințită prin Duhul Sfânt, aceasta este o putere spre bine. Cu limba, noi încercăm să convingem; cu ea ne rugăm și adresăm laude lui Dumnezeu; și cu aceasta transmitem gânduri frumoase despre dragostea Mântuitorului. Prin folosirea potrivită a darului vorbirii, colportorul poate semăna sămânța cea prețioasă a adevărului în multe inimi. — Testimonies for the Church 6:337 (1900).EvL 70.1

Trebuie acordată mai multă atenție cultivării vocii. S-ar putea să avem cunoștințe, dar, dacă nu știm să folosim vocea în mod corect, lucrarea noastră va fi un eșec. Dacă nu ne putem înveșmânta ideile într-un limbaj corespunzător, la ce ne este de folos educația? Cunoștințele ne vor fi de puțin folos, dacă nu cultivăm talantul vorbirii; însă rezultă o putere minunată atunci când îmbinăm îndemânarea de a vorbi înțelept cu vorbirea într-un mod care să impună atenția. — Testimonies for the Church 6:380 (1900).EvL 70.2

Tineri și tinere, a pus Dumnezeu în inima voastră dorința de a-I sluji? Atunci cultivați-vă vocea prin toate mijloacele posibile, ca să puteți explica altora adevărurile cele prețioase. — Testimonies for the Church 6:383 (1900).EvL 70.3

Vorbiți clar și distinct — Când vorbiți, fiecare cuvânt să fie întreg și bine pronunțat, fiecare propoziție să fie clară și lămurită, până la cel din urmă cuvânt. Mulți, atunci când se apropie de sfârșitul unei propoziții, coboară tonul vocii, vorbind atât de încâlcit, încât puterea gândului este distrusă. Cuvintele demne de a fi rostite trebuie rostite cu voce clară, distinctă, cu accent și expresivitate. Dar niciodată nu căutați cuvinte care să dea impresia că sunteți om învățat. Cu cât este mai proeminentă simplitatea voastră, cu atât mai bine vor fi înțelese cuvintele. — Testimonies for the Church 6:383 (1900).EvL 71.1

O calificare indispensabilă — Colportorul care poate vorbi clar și distinct despre calitățile cărții pe care o prezintă va vedea că acest lucru va fi un ajutor de mare preț pentru a-i asigura o cerere pentru acea carte. S-ar putea să i se ofere ocazia să citească un capitol; prin muzicalitatea vocii sale și accentul pe care îl pune pe cuvinte, el poate face ca scena prezentată să pară tot atât de vie pentru mintea ascultătorului ca și când ar fi văzută în realitate.EvL 71.2

Capacitatea de a vorbi clar și distinct, cu intonație, fără monotonie, este un lucru prețios în orice domeniu al lucrării. Această calificare este indispensabilă acelora care doresc să devină pastori, evangheliști, lucrători biblici sau colportori. Cei care plănuiesc să se înroleze în aceste domenii de activitate trebuie învățați să-și folosească vocea în așa fel, încât, atunci când le vorbesc oamenilor despre adevăr, să poată face o impresie în mod hotărât spre bine. Adevărul nu trebuie mutilat printr-o transmitere deficitară a lui. — Manual for Canvassers, 23, 24 (1902).EvL 71.3

Rostiți-l cu simplitate — Bărbați și femei rătăcesc în negură. Ei doresc să cunoască adevărul. Prezentați-le adevărul, dar nu într-un limbaj pompos, ci cu simplitatea unui copil al lui Dumnezeu. — Manual for Canvassers, 39, 40 (1902).EvL 72.1

Cuvinte bine alese — Nu fiți nepăsători față de cuvintele pe care le rostiți, pentru că vă aflați printre necredincioși; căci ei privesc la voi ca modele. Studiați instrucțiunile date lui Nadab și Abihu, fiii lui Aaron. Ei ‘au adus astfel foc străin înaintea Domnului, lucru pe care El nu li-l poruncise’. Ei au luat foc străin și l-au pus în cădelnițele lor. ‘Atunci a ieșit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit și au murit înaintea Domnului. Moise a zis lui Aaron: “Aceasta este ce a spus Domnul când a zis: ‘Voi fi sfințit de cei ce se apropie de Mine și voi fi proslăvit în fața întregului popor.’” (Leviticul 10, 1-3.) Colportorii trebuie să nu uite că ei lucrează împreună cu Domnul pentru a salva suflete și ei nu trebuie să aducă nimic din ceea ce este comun sau ieftin în serviciul Lui cel sacru. Fie ca mintea să fie alimentată cu gânduri curate, sfinte, iar cuvintele să fie bine alese. Nu împiedicați succesul în lucrarea voastră prin rostirea unor cuvinte ușuratice, nepăsătoare. — Manual for Canvassers, 24 (1902).EvL 72.2

Cuvinte care să câștige; atitudine blândă, curtenitoare — Cei care lucrează pentru Hristos trebuie să fie cinstiți și demni de încredere, tari ca stânca față de principii, dar, în același timp, blânzi și amabili. Curtoazia constituie unul dintre darurile Duhului. A lucra cu mintea oamenilor constituie cea mai măreață lucrare încredințată vreodată omului; iar acela care dorește să aibă acces la inimă trebuie să dea atenție sfatului: ‘Fiți blânzi și milostivi’. Dragostea va izbuti ceea ce argumentul nu poate. Însă o singură clipă de nervozitate, un singur răspuns aspru, lipsa amabilității și curtoaziei creștine în lucruri mici pot avea ca urmare pierderea atât a prieteniei, cât și a influenței.EvL 72.3

Lucrătorul creștin trebuie să se străduiască să fie ca Domnul Hristos când a venit pe acest pământ. El este exemplul nostru, nu doar în curăția Lui fără pată, ci și în răbdarea, blândețea și atitudinea Lui atrăgătoare. Viața Lui este o ilustrare a adevăratei curtoazii. El avea totdeauna o privire blândă și un cuvânt de mângâiere pentru cei în nevoie și cei apăsați. Prezența Lui aducea o atmosferă mai curată în cămin. Viața Lui era ca dospeala ce lucra cu elementele societății. Curat și neîntinat, El umbla printre cei necugetați, aspri și necurtenitori; printre vameșii nedrepți, samaritenii păcătoși, soldații păgâni, țăranii necizelați și mulțimea de tot felul....EvL 73.1

Religia lui Hristos înmoaie orice este aspru și dur în temperament și netezește tot ce este colțuros și aspru în maniere. Face cuvintele să fie blânde, iar comportamentul, plăcut. Să învățăm de la Hristos cum să îmbinăm curăția și integritatea cu seninătatea în caracter. Un creștin blând și amabil constituie cel mai puternic argument care poate fi adus în favoarea creștinismului.EvL 73.2

Cuvintele amabile sunt ca roua sau ploaia binefăcătoare pentru suflet. Scriptura spune despre Domnul Hristos că harul era turnat pe buzele Sale, pentru ca ‘El să poată rosti la vremea potrivită un cuvânt pentru acela care era apăsat’. Domnul ne îndeamnă și pe noi: ‘Vorbirea voastră să fie cu har’, ‘ca să poată aduce har celor ce ascultă’.EvL 73.3

Unii din cei cu care veniți în contact s-ar putea să fie duri și necurtenitori, dar nu fiți și voi la fel pentru că ei sunt astfel. Acela care dorește să-și păstreze respectul de sine trebuie să fie atent să nu rănească în mod inutil respectul de sine al altora. Această regulă trebuie păstrată cu grijă și față de cei greoi la minte și care greșesc. — Gospel Workers, 121, 122 (1915).EvL 74.1

Glasul Mântuitorului — Glasul Mântuitorului era ca o muzică pentru urechile acelora care erau obișnuiți cu predicile monotone și lipsite de viață ale cărturarilor și fariseilor. El vorbea rar și impresionant, accentuând acele cuvinte care dorea să fie mai mult luate în seamă de ascultătorii Săi.... Puterea vorbirii este de mare valoare și vocea ar trebui să fie cultivată pentru binecuvântarea acelora cu care venim în contact. — Counsels to Parents, Teachers and Students, 240 (1913).EvL 74.2

Cuvintele Lui atrăgeau inimi — Noi ar trebui să vorbim despre Hristos acelora care nu Îl cunosc. Ar trebui să facem așa cum a făcut Hristos. Oriunde Se afla, în sinagogă, la marginea drumului, într-o corabie puțin depărtată de țărm, la ospățul fariseului sau la masa vameșului, El vorbea oamenilor despre lucrurile referitoare la o viață mai înaltă. Lucrurile din natură, evenimentele din viața de zi cu zi erau legate între ele de El prin cuvintele adevărului. Inimile ascultătorilor Săi erau atrase către El; căci El i-a vindecat pe bolnavi, i-a mângâiat pe cei întristați, le-a luat copiii în brațe și i-a binecuvântat. Când deschidea buzele ca să vorbească, erau fascinați de El și fiecare cuvânt era pentru suflet ca o mireasmă de viață spre viață.EvL 74.3

Așa ar trebui să fim și noi. Oriunde ne-am afla, ar trebui să căutăm ocazii de a vorbi altora despre Mântuitorul. Dacă urmăm exemplul lui Hristos în a face bine, inimile se vor deschide față de noi așa cum s-au deschis față de El. Nu bruscând, ci cu tact izvorât din iubirea divină, le putem vorbi despre Acela care este ‘Căpetenie peste zece mii’, Acela care este ‘preaiubit’. (Cântarea Cântărilor 5, 10.16.) Aceasta este cea mai înaltă lucrare în care putem întrebuința talantul vorbirii. Acesta ne-a fost dat ca să-L putem prezenta pe Hristos ca Mântuitor care iartă păcatele. — Christ's Object Lessons, 338, 339 (1900).EvL 75.1