Urmările rele ale formalismului

Răul nu vine din cauza existenței organizației ci din faptul că din orice s-a făcut organizație și sfințenia vitală a primit puțină importanță. Când forma și tot felul de formalități trec în față ca importanță și o lucrare simplă este transformată într-o muncă laborioasă, atunci se vor face puține lucruri și răul va crește. Scopul organizației nu este acesta și a strica organizația înseamnă să distrugem tot ce am clădit până acum. S-au obținut rezultate rele atât în departamentul școlii de Sabat cât și în cel misionar pentru că s-a acordat importanță mai mult formalităților iar experiența vie s-a pierdut din vedere. Toate îmbunătățirile care au fost aduse și acceptate au datorat (posibilitatea) modelării omului unor anumite metode. Au fost acceptați drept conducători și instructori în școala de Sabat bărbați și femei care nu au un viu interes pentru ceea ce fac. Ori toate problemele pot fi rezolvate numai cu ajutorul Duhului Sfânt.SSS 153.1

Noi însă, trebuie să vedem altfel lucrurile; mai întâi oamenii să se consacre pe ei înșiși, cu totul, lui Dumnezeu și apoi să-și dedice talentele lor lucrării școlii de Sabat, căutând să crească mereu în cunoștință, să se educe pe ei întâi ca să poată instrui și pe alții; Instructorii să nu caute să facă un spectacol la clasă, folosind timpul pentru piese de teatru și manifestări muzicale din care nimeni nu va câștiga nimic. Nu le este de nici un folos să-i învățați pe copii să prezinte discursuri pentru ocazii speciale. Ei să fie câștigați la Hristos și în loc de a cheltui bani, timp și eforturi pentru diferite prezentări, lăsați ca toate eforturile să meargă pentru a strânge snopi în grânar.SSS 153.2

Se pare că mulți gândesc că principalul în școala de Sabat este să organizezi școala, să-i faci pe elevi să acționeze conform regulilor și dacă unele persoane ar fi întărite ca instructori, atunci școala de Sabat ar merge bine de la sine. Deseori sunt întăriți ca instructori unii care nu pot conduce suflete la Hristos, întrucât ei nu știu ce înseamnă ca Hristos să fie ceva prețios pentru suflet; cel care nu pune preț pe suflete și nu lucrează pentru ele așa cum face Hristos, se va depărta în cele din urmă de Isus. Notează aceste cuvinte, “Cel ce nu adună cu Mine, împrăștie”. Dacă instructorii nu poartă povara salvării de suflete pentru Isus, vor ajunge indiferenți față de adevăr, neglijenți și atmosfera cu care-și înconjoară sufletele îi va duce departe de Hristos. Cu asemenea persoane în școala de Sabat, mereu vor fi conflicte și dificultăți, pentru că, dacă profesorul angajat într-o lucrare nu este interesat de ea, atunci și elevii vor da pe fată același spirit. — (Fundamentals of Christian Education, 253, 254.)SSS 154.1