Ceaiul Şi Cafeaua

Ceaiul acţionează ca un stimulent şi, într-o anumită măsură, produce intoxicaţia. Acţiunea cafelei şi a multor băuturi răspândite este similară. Efectul iniţial este o stare de bine. Nervii stomacului sunt excitaţi; ei transmit creierului excitaţia, iar acesta, la rândul lui, produce imediat o intensificare a activităţii inimii şi transmite energie de scurtă durată întregului organism. Oboseala este uitată; puterea se pare că a crescut. Intelectul este stârnit, iar imaginaţia devine mai vie.SFS 138.1

Din cauza acestor efecte, mulţi presupun că ceaiul sau cafeaua le face mult bine. Dar aceasta e o greşeală. Ceaiul şi cafeaua nu hrănesc organismul. Efectul lor se produce înainte ca digestia şi asimilarea să aibă loc, şi ceea ce pare a fi energie este doar excitaţie nervoasă. După dispariţia influenţei stimulentului, energia anormală se reduce, iar consecinţa este o stare specifică de apatie şi slăbiciune.SFS 138.2

Utilizarea continuă a acestor iritanţi ai nervilor este urmată de dureri de cap, insomnii, palpitaţii ale inimii, indigestie, tremurături şi multe alte rele, fiindcă aceştia epuizează puterea de viaţă. Nervii obosiţi au nevoie de odihnă şi linişte, şi nu de stimulare şi suprasolicitare. Organismul simte nevoia de a-şi recupera energiile epuizate. Când puterea lui este aţâţată prin întrebuinţarea stimulentelor, pentru un timp vor fi realizate mai multe lucruri, însă, pe măsură ce corpul este slăbit prin utilizarea lor constantă, treptat mobilizarea energiilor pentru un anumit scop devine mai dificilă. Dorinţa după stimulente devine mai dificil de controlat, până când voinţa este copleşită şi pare că nu mai există putere de a respinge pofta anormală. Stimulentele sunt dorite din ce în ce mai mult, până când organismul extenuat nu mai poate reacţiona.SFS 138.3