Principiile Biblice De Vindecare

Pentru cei care vor să-şi recapete sănătatea sau care vor să şi-o menţină există o lecţie în cuvintele Scripturii: „Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.” (Efeseni 5,18). Adevărata vindecare sau revigorare a trupului şi sufletului nu se află în stârnirea emoţiilor sau în uitarea produsă de stimulentele nenaturale sau nesănătoase şi nici în îngăduirea apetitului şi a poftelor josnice. Printre cei bolnavi se găsesc mulţi care sunt fără Dumnezeu şi fără speranţă. Ei suferă din cauza dorinţelor lor neîmplinite, a patimilor care îi tulbură şi din cauza condamnării conştiinţei lor; ei îşi pierd controlul asupra vieţii acesteia şi nu au nicio nădejde pentru viaţa viitoare. Cei care îi îngrijesc să nu creadă că aceştia se vor simţi mai bine dacă le vor îngădui satisfacerea poftelor uşuratice şi incitante. Acestea au fost un blestem pentru viaţa lor. Sufletul flămând şi însetat va continua să flămânzească şi să înseteze atâta vreme cât îşi va căuta satisfacţia în ele. Cei care beau din fântâna plăcerii egoiste se înşală. Ei confundă distracţia cu puterea, iar când euforia se sfârşeşte, buna lor dispoziţie ia sfârşit şi rămân nemulţumiţi şi vlăguiţi.SFS 94.1

Pacea durabilă, adevărata odihnă a sufletului, are doar o singură sursă. La lucrul acesta S-a referit Hristos când a spus: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” (Matei 11,28). „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea” (Ioan 14,27). Această pace nu vine ca un dar separat de El. În Hristos o putem primi doar dacă Îl primim pe El. SFS 94.2

Hristos este Izvorul vieţii. Mulţi au nevoie să-L cunoască mai bine; ei au nevoie să fie învăţaţi, cu răbdare, blândeţe şi seriozitate, despre modul în care întreaga fiinţă poate fi expusă factorilor vindecători ai cerului. Când lumina dragostei lui Dumnezeu iluminează colţurile întunecate ale sufletului, îngrijorarea şi nemulţumirea vor înceta, iar bucuriile îndestulătoare vor oferi vigoare minţii şi sănătate şi putere trupului.SFS 95.1

Trăim într-o lume a suferinţei. Necazurile, încercările şi durerea ne ies înainte în calea spre căminul ceresc. Dar mulţi îşi dublează poverile vieţii prin anticiparea continuă a problemelor. Dacă se confruntă cu o nenorocire sau cu o dezamăgire, ei îşi închipuie că totul s-a terminat, că viaţa lor este cea mai grea şi că vor ajunge cu siguranţă în lipsuri. În acest fel, îşi atrag o stare deplorabilă şi aruncă asupra celor din jur o umbră. Viaţa însăşi ajunge pentru ei o povară. Dar nu trebuie să fie aşa. Este necesar un efort hotărât pentru a schimba direcţia gândurilor lor. Însă schimbarea e posibilă. Fericirea lor, atât în viaţa aceasta, cât şi în viaţa viitoare, depinde de îndreptarea gândurilor lor spre lucruri luminoase. Să îşi întoarcă privirea dinspre imaginile întunecate, care sunt închipuite, spre binecuvântările puse de Dumnezeu în calea lor şi, dincolo de acestea, spre cele nevăzute şi veşnice.SFS 95.2

Pentru fiecare încercare, Dumnezeu a prevăzut o scăpare. În pustie, când Israel a ajuns la apele amare de la Mara, Moise a strigat la Domnul. Domnul nu a oferit un remediu nou; El a atras atenţia asupra lucrurilor care se aflau la îndemână. Un lemn, creat de El, trebuia aruncat în apă pentru ca apa să devină curată şi dulce. După aceasta, poporul a băut şi s-a înviorat. În orice încercare, dacă Îl căutăm, Hristos ne va ajuta. Ochii ni se vor deschide pentru a distinge făgăduinţele de vindecare scrise în Cuvântul Său. Duhul Sfânt ne va învăţa cum să ne însuşim fiecare binecuvântare, ce va fi ca un antidot împotriva durerii. Pentru fiecare izvor de apă amară ce ne va fi dat, vom găsi o bucată de lemn pentru vindecare.SFS 95.3

Nu trebuie să lăsăm ca viitorul, cu dificultăţile şi perspectivele lui sumbre, să ne copleşească inima, să facă să ne tremure genunchii şi, astfel, să renunţăm. „Dacă vor căuta ocrotirea Mea”, spune Cel Atotputernic, „vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine” (Isaia 27,5). Cei care se vor supune călăuzirii Sale şi care se vor consacra pentru lucrarea Sa nu vor fi puşi niciodată într-o situaţie pentru care El nu a pregătit o cale de scăpare. În orice circumstanţă ne-am afla, dacă împlinim Cuvântul Său, avem un Ghid care să ne îndrume; în orice dificultate, avem un Sfătuitor de nădejde. Indiferent de suferinţa noastră, de pierderea grea suferită sau de singurătatea trăită, avem un Prieten plin de compasiune.SFS 95.4

Dacă din neştiinţă facem greşeli, Mântuitorul nu ne părăseşte. Nu trebuie să ne simţim niciodată singuri. Îngerii ne însoţesc. Mângâietorul, pe care Hristos a promis că Îl va trimite în Numele Său, rămâne cu noi. Pe calea care duce spre Cetatea lui Dumnezeu nu se găsesc necazuri din care cei care se încred în El să nu poată scăpa. Nu există pericole pe care ei să nu le poată depăşi. Nu există nici suferinţă, nici mâhnire şi nici slăbiciune omenească, pentru care El să nu fi prevăzut un remediu.SFS 96.1

Nimeni nu ar trebui să se lase pradă descurajării şi disperării. Satana poate veni la tine cu această sugestie chinuitoare: „Cazul tău este disperat. Nu poţi fi răscumpărat.” Însă poţi găsi speranţă în Hristos. Dumnezeu nu ne cere să înfruntăm necazurile prin puterea noastră. El ne cere să stăm aproape de El. Este nerăbdător să ne elibereze de orice dificultăţi prin care trecem şi care ne împovărează sufletul şi trupul.SFS 96.2

Cel care a luat asupra Sa natura umană ştie cum să simtă împreună cu oamenii. Hristos nu cunoaşte numai fiecare suflet şi nevoile şi încercările specifice acestuia, ci cunoaşte şi circumstanţele care îl supară şi îl pun în dilemă. El ţine mâna întinsă cu blândeţe şi milă spre orice copil care suferă. Celor care suferă cel mai mult le acordă cea mai mare compasiune şi milă. El este mişcat de slăbiciunile noastre şi doreşte să punem dilemele şi necazurile noastre la picioarele Sale şi să le lăsăm acolo.SFS 96.3

Nu este înţelept să privim spre noi şi să ne preocupăm de emoţiile noastre. Dacă facem acest lucru, duşmanul ne va înfăţişa probleme şi ispite care ne vor slăbi credinţa şi ne vor distruge curajul. În strânsă legătura cu preocuparea faţă de emoţiile proprii şi cu stârnirea sentimentelor, se află nutrirea îndoielii şi împiedicarea în dileme. Trebuie să ne luăm privirea de la noi şi să o îndreptăm spre Isus.SFS 96.4

Când eşti asaltat de ispite, când îngrijorarea, dilemele şi întunericul par a-ţi învălui sufletul, priveşte acolo unde ai văzut lumina ultima oară. Odihneşte-te în dragostea lui Hristos şi în protecţia Sa. Când păcatul încearcă să-ţi ia în stăpânire mintea, când vinovăţia îţi apasă sufletul şi îţi împovărează conştiinţa, când necredinţa îţi întunecă mintea, adu-ţi aminte că harul lui Hristos îţi este de ajuns pentru a birui păcatul şi pentru a alunga întunericul. Când intri în comuniune cu Mântuitorul, intri, de fapt, într-o lume a păcii.SFS 96.5