Începuturi

Matei 1, 18-25: Iar nașterea lui Isus Hristos a fost așa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; și, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. Iosif bărbatul ei, era un om neprihănit și nu voia s-o facă de rușine înaintea lumii; de aceea și-a pus de gând s-o lase pe ascuns. Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului și i-a zis: “Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naște un Fiu și-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale”.CFD 13.1

Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: “Iată, fecioara va fi însărcinată, va naște un fiu și-I vor pune numele Emanuel”, care, tălmăcit, înseamnă “Dumnezeu este cu noi”. Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; și a luat la el pe nevastă-sa. Dar n-a cunoscut-o, până ce ea a născut un fiu. Și el i-a pus numele Isus.CFD 13.2

Luca 2, 8-20: În ținutul acela erau niște păstori, care stăteau afară în câmp și făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Și iată că un înger al Domnului s-a înfățișat înaintea lor și slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoșat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: “Nu vă temeți: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul după care-L veți cunoaște: veți găsi un Prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle”. Și, deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând: “Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui.”CFD 13.3

După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alții: “Haidem să mergem până la Betleem și să vedem ce ni s-a spus și ce ne-a făcut cunoscut Domnul.” S-au dus în grabă și au găsii pe Maria, pe Iosif și Pruncul culcat în iesle. După ce L-au văzut, au istorisit peste tot ce li se spusese despre Prunc. Toți cei care-i auzeau se mirau de cele ce spuneau păstorii. Maria păstra toate cuvintele acelea și se gândea la ele în inima ei. Și păstorii s-au întors, slăvind și lăudând pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră și văzuseră și care erau întocmai cum li se spusese.CFD 13.4

Făgăduința că Isus avea să vină ca Mântuitor al nostru a fost făcută încă în Grădina Edenului. Când au auzit-o prima dată, Adam și Eva s-au așteptat ca ea să se împlinească foarte curând. Așadar, când l-au ținut în brațe pe primul lor născut, amândoi au sperat că el avea să fie Răscumpărătorul. Dar nu așa trebuia să se întâmple. La mii de ani după aceea, atunci când a sosit clipa hotărâtă de Dumnezeu, Isus a părăsit cerul pentru a Se naște în Betleem.^{2Hristos lumina lumii, 31, 32.}CFD 14.1

Prin faptul că a devenit om, Isus a dovedit o umilință deplină. Tot ceea ce îl înconjura pe pământ era primitiv. El își ascundea slava de cei care îl vedeau și evita orice etalare exterioară. Îngerii se minunau de un asemenea plan de răscumpărare și priveau să vadă cum îl va primi poporul lui Dumnezeu pe Fiul Său.^{3Hristos lumina lumii, 43.}CFD 14.2

Decretul roman ce hotăra recensământul tuturor celor din vastul imperiu a ajuns până la oamenii umili care trăiau pe colinele Galileii, îngerii au vegheat asupra lui Iosif și a Mariei în timpul călătoriei lor de acasă, de la Nazaret, către sud, la Betleem. Când au ajuns în Betleem, obosiți și fără adăpost, cei doi au străbătut calea principală, ce ducea de la poarta cetății până la capătul de răsărit al acesteia, căutând un loc unde să-și petreacă noaptea. Dar nu era nici un loc pentru ei! În cele din urmă, într-un adăpost primitiv pentru animale, au găsit și ei un loc în care să se odihnească, iar Maria L-a născut pe Fiul ei, Răscumpărătorul lumii.^{4Hristos lumina lumii, 44.}CFD 14.3

O mare mulțime de îngeri se adunase deasupra colinelor Betleemului special pentru momentul acesta, iar la nașterea Lui au început să cânte, ducând lumii vestea cea bună. Din nefericire, conducătorii religioși din Israel, ignorându-și destinul, nu s-au alăturat acestei celebrări.^{5Hristos lumina lumii, 47.}CFD 14.4

Păstorii își păzeau oile pe aceleași câmpuri pe care îngrijise și David odinioară turmele de oi ale tatălui său. Ei discutaseră despre Mântuitorul făgăduit și se rugaseră pentru venirea Lui. Atunci, deodată, un înger le-a spus: “Nu vă temeți. Vă aduc vești bune, o mare bucurie care va fi pentru toți oamenii. Astăzi vi S-a născut un Mântuitor, în cetatea lui David; El este Hristos, Domnul” (Luca 2, 10.11, după New Internațional Version.) Strălucirea îngerilor a luminat întreg ținutul.^{6Hristos lumina lumii, 47, 48.}CFD 15.1

Când îngerii au plecat, lumina a pălit, iar dealurile din jurul Betleemului au fost învăluite din nou în întuneric. Însă tabloul cel mai luminos văzut vreodată de ochi omenești a rămas în memoria păstorilor. Când și-au recăpătat stăpânirea de sine, ei au rostit: “‘Hai să mergem la Betleem și să vedem lucrul acesta care s-a întâmplat, despre care ne-a vorbit Domnul.’ S-au grăbit, așadar, și i-au găsit pe Maria și Iosif și pe Pruncul care se afla în iesle.” (Luca 2, 15.16, după New internațional version.)^{7Hristos lumina lumii, 48.}CFD 15.2

Cerul și pământul nu sunt nici astăzi mai departe unul de altul ca atunci când păstorii au auzit cântarea îngerilor. Și fiecare dintre noi este, acum, subiectul dragostei celei mai fierbinți și al interesului celui mai profund ale lui Dumnezeu, la fel ca și păstorii de atunci.^{8Hristos lumina lumii, 48.}CFD 15.3

Istoria Betleemului este o temă extraordinară. Ar trebui să privim ca pe o minune faptul că Isus a schimbat tronul cerului și închinarea îngerilor pentru un așternut într-o iesle și pentru tovărășia oilor și a caprelor. Și totuși, acesta nu era decât începutul dovezilor despre marea Sa dragoste. Pentru Isus ar fi fost cea mai grozavă umilință să îmbrace natura lui Adam chiar și când acesta se afla încă, nevinovat, în Eden. Dar Isus a acceptat să devină om când rasa umană fusese deja slăbită de 4 000 de ani de păcat. La fel ca oricare alt copil, El a acceptat consecințele legilor eredității, pentru a putea să împărtășească și să înțeleagă dezamăgirile și ispitele noastre și pentru a ne da un exemplu cu privire la ceea ce înseamnă a trăi o viață întreagă fără pată.^{9Hristos lumina lumii, 48, 49.}CFD 15.4