Capitolul 4 — Oricând te poți întoarce acasă
Luca 15, 11-32: El a mai zis: “Un om avea doi fii. Cel mai tânăr dintre ei a zis tatălui său: ‘Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine’. Și tatăl le-a împărțit averea. Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul și a plecat într-o țară depărtată, unde și-a risipit averea, ducând o viață destrăbălată. După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea, și el a început să ducă lipsă. Atunci s-a dus și s-a lipit de unul din locuitorii țării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii. Mult ar fi dorit el să se sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni. Și-a venit în fire și a zis: ‘Câți argați ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici! Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu și-i voi zice: “Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta și nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argații tăi”’. Și s-a sculat și a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat mult. Fiul i-a zis: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău’. Dar tatăl a zis robilor săi: ‘Aduceți repede haina cea mai bună și îmbrăcați-l cu ea; puneți-i un inel în deget și încălțăminte în picioare. Aduceți vițelul cel îngrășat și tăiați-l. Să mâncăm și să ne veselim; căci acest fiu al meu era mort si a înviat; era pierdut și a fost găsit’. Și au început să se veselească. Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri. A chemat pe unul din robi și a început să-l întrebe ce este. Robul acela i-a răspuns: ‘Fratele tău a venit înapoi, și tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a găsit iarăși sănătos și bine’. El s-a întărâtat de mânie și nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieșit afară și l-a rugat să intre. Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: ‘Iată, eu îți slujesc ca un rob de atâția ani și niciodată nu ți-am călcat porunca; și mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei; iar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat vițelul cel îngrășat’. ‘Fiule’, i-a zis tatăl său, ‘tu întotdeauna ești cu mine și tot ce am eu este al tău. Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort și a înviat, era pierdut și a fost găsit’ ”.CFD 22.1
Aceasta este istoria unui tânăr sătul de restricțiile traiului de acasă.24Parabolele domnului Hristos, 198.CFD 23.1
Lucrurile au ajuns în punctul în care el a hotărât că trebuia să plece. Bogatul său tată iubitor i-a dat băiatului partea sa de moștenire, iar acesta a plecat undeva unde credea că va avea libertatea de a face orice dorea. Avea bani să-și împlinească orice dorință. Și, pentru că banii atrag tovarăși, curând el a avut un grup de prieteni care să-l ajute să-și cheltuiască averea.CFD 23.2
Curând, însă, speranțele și visele pe care le nutrise pe când era acasă s-au cufundat în uitare, odată cu stabilitatea și siguranța educației spirituale pe care o primise. După ce și-a risipit moștenirea, el și-a căutat de lucru și i s-a dat să păzească porcii. Pentru un evreu, nu putea exista ceva mai rău. Ascultătorii evrei ai lui Isus au înțeles adâncimea degradării și umilinței pe care le descria El. Tânărul, hotărât să găsească libertatea, în loc de aceasta a devenit el însuși un sclav. Fără prieteni, chinuit de foame și cu inima îndurerată, pentru a supraviețui el se forța să mănânce hrana porcilor.25Parabolele domnului Hristos, 199, 200.CFD 23.3
În această narațiune, vedem un uimitor tablou al lipsei de speranță dintr-o viață despărțită de Dumnezeu. Ne poate lua timp să ne dăm seama cât de săraci suntem când ne despărțim de dragostea Tatălui ceresc, însă până la urmă vine și ziua aceea. În tot acest timp, Dumnezeu caută să găsească modalități prin care să ne influențeze să ne întoarcem acasă.CFD 24.1
Până la urmă, tânărul și-a venit în fire, dându-și seama că slujitorii casei tatălui său o duceau cu mult mai bine decât el. În nenorocirea sa, tânărul și-a adus aminte de dragostea tatălui său. Iar amintirile despre această dragoste au început să-l îndemne să se întoarcă acasă.CFD 24.2
În cele din urmă, tânărul a luat hotărârea de a se întoarce și a-și mărturisi rătăcirea. El se hotărăște să-i spună tatălui său: “Am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău, dar lasă-mă să fiu ca unul din angajații tăi”. Slăbit de nemâncare, într-o țară lovită de foamete, rămas numai cu zdrențe în loc de haine, până la urmă el a lăsat cocinele și a pornit spre locul în care crescuse în copilărie.26Parabolele domnului Hristos, 202, 203.CFD 24.3
Fugarul nu avea idee despre tristețea care îl copleșise pe tatăl său la plecarea lui. Nici nu s-a gândit la umbra ce a cuprins întreaga casă atunci când au ajuns vești despre destrăbălarea lui. Și nimeni nu l-ar fi putut convinge că tatăl său stătea în fiecare zi să aștepte întoarcerea fiului. Și totuși acum, cu pași osteniți și plini de durere, el se întorcea cu nerăbdare acasă pentru a implora poziția unui slujitor.CFD 24.4
Pe când fiul mai era încă la o considerabilă depărtare de casă, tatăl l-a recunoscut și i-a alergat în întâmpinare, dându-i o îmbrățișare prelungă și plină de emoție. Pentru ca fiul său să nu fie văzut într-o asemenea stare nenorocită, tatăl și-a scos frumoasa lui haină și a pus-o pe umerii băiatului.27Parabolele domnului Hristos, 203, 204.CFD 24.5
Copleșit de o așa primire plină de dragoste, tânărul a început să-și rostească printre suspine discursul de pocăință. Însă tatăl său nu voia să asculte nici un cuvânt. În casa lui nu avea loc pentru un fiu servitor; băiatul lui trebuia să aibă parte de tot ce-i putea da mai bun. Tatăl le-a spus slujitorilor să aducă cele mai bune haine și un inel, să găsească încălțăminte potrivită pentru fiul său și să pregătească un ospăț, pentru ca toată lumea să poată sărbători. Iar motivul acestui ospăț avea să fie: “Fiul cel mort a înviat; fiul pierdut a fost găsit”.CFD 24.6
Cât de diferit îl percepea acum băiatul pe tatăl său! Întotdeauna îl considerase mai degrabă neînduplecat și sever. Dar acum nu mai credea astfel. În nevoia lui profundă, el a văzut adevăratul caracter al tatălui său. Tocmai despre aceasta vorbește întreaga parabolă. În răzvrătirea noastră, deseori îl considerăm pe Dumnezeu sever și dur, neînduplecat în ceea ce cere. Însă, după ce ai fost multă vreme departe și ești înfometat spiritual, acoperit de zdrențele păcatului și vinovăției, atunci vezi cât de plin de iubire deplină și de acceptare este de fapt Tatăl ceresc. Dacă faci fie și măcar un singur pas spre Tatăl, în pocăință, El va alerga să te cuprindă în brațele dragostei Sale. Îți va ierta păcatele și nu-și va mai aduce aminte de ele. (Ieremia 31, 34.)28Parabolele domnului Hristos, 204, 205.CFD 25.1
Nu aștepta și nu încerca să te curățești singur, ca să fii îndeajuns de bun pentru a veni la Isus. Dacă am aștepta să devenim îndeajuns de buni, n-am mai veni niciodată. Isus te așteaptă, te cheamă, dorește fierbinte să vii înapoi. Întreg cerul va sărbători întoarcerea ta acasă.29Parabolele domnului Hristos, 205, 206.CFD 25.2